Citate din cărți

Gheaţa de sub picioarele ei - Camilla Grebe

       Titlu: Gheaţa de sub picioarele ei 

       Autor:  Camilla Grebe 

       Genuri: poliţist, crime, mister

        Editura: trei

        Nr. pagini:  464

     „Cei care susțin că nefericirea este rezultatul unor așteptări prea mari de la viață se înșală. Eu nu am avut niciodată așteptări speciale, n-am așteptat să primesc fericire, bani sau succes. Și, cu toate astea, iată-mă, plină de o dezamăgire pe care nu prea reușesc s-o pun în cuvinte, n-o pot defini, care trece dincolo de ceea ce pot descrie cuvintele. Poate că e mai mare decât mine. Poate că trăiesc în interiorul dezamăgirii și nu invers.

     Ca şi cum ar fi o casă în care am fost închisă." (pag. 56)

     „O anchetă criminalistică e ca viața: are un început, o parte de mijloc şi un sfârşit. La fel ca în viață, niciodată nu știi în ce punct te afli până nu se sfârșește. Câteodată se termină când abia a început, iar uneori pare să dureze la nesfârșit, până când moare de moarte naturală sau e abandonată." (pag. 120)

     „Îmi place să-mi imaginez memoria ca pe o țesătură, iar țesătura mea are găuri în ea ici şi colo. Găuri mici, urâte, care cu timpul vor crește și se vor înmulți. Ca și cum cineva ar fi folosit o țigară ca să facă găuri la întâmplare în țesătura mea. Deocamdată pot să le compensez, să le ascund fată de oamenii din jurul meu. Dar până la urmă boala va devora țesătura, până când puținele piese rămase vor fi susținute doar de câteva fire subțiri.

     Câteodată mă întreb cu ce voi mai rămâne atunci. Vreau să spun că o persoană e formată din experiențele acumulate, din gânduri și amintiri. Dacă acestea dispar - eu cine mai sunt? Altcineva? Altceva?" (pag. 155)

     „Ajungi să apreciezi ceea ce ai abia după ce acel ceva nu mai este. E un clișeu, știu, dar e adevărat. Dorul e un instrument excelent de măsurare a valorii lucrului pe care l-ai pierdut - o valută la fel de demnă de încredere ca oricare alta." (pag. 290)

     „Speranța e doar un colac de salvare supraevaluat, de care lumea se așteaptă să se agațe cei bolnavi cu un zâmbet curajos și plin de recunoștință. Să renunți nu e doar un gest nesăbuit, ci și unul lipsit de credință." (pag. 352)

     „Îmi trece prin cap că dragostea e un reflex. Ceva ce facem pur și simplu, așa cum dormim și mâncăm. Și poate că ne îndrăgostim de ceea ce ne dă senzația de familiar, de acasă. Ceva care ne aduce aminte de cum era viața înainte de toate dezamăgirile." (pag. 437)