Citate din cărți

Trei - Roberto Bolaño

        Titlu: Trei

        Autor: Roberto Bolaño 

        Genuri: literatura chiliană, beletristică, proză diversă

       Editura: Univers

       Nr. pagini: 96

      „Necunoscuta e întinsă în pat. După mai multe scene fără iubire (corpuri întinse, obiecte sado-masochiste și fețe de șomeri) vine momentul în care zici toamna și o descoperi pe necunoscută."(pag. 12)

     „Iar ea te mângâie fără să zică nimic, deși cuvântul caleidoscop apare ca saliva pe buzele ei şi atunci cadrele redevin transparente până ajung ceva ce poți numi oftatul personajului palid sau geometrie în jurul ochiului tău despuiat" (pag. 13)

     „După un vis (filmul văzut ieri l-am dus cu mine în vis) îmi spun că toamna nu poate însemna altceva decât banii.

      Banii ca un cordon ombilical care te leagă cu fetele și cu peisajul.

      Banii pe care n-o să-i am niciodată și care, tocmai de asta, fac din mine un sihastru, personajul care brusc se face palid în deșert." (pag. 14)

     „Un chip în prin plan? Buze articulând un alt cuvânt?
     Geometria toamnei parcursă de necunoscută numai pentru ca nervii tăi să reacționeze.
     Acum, necunoscuta dispare din nou. Iei din nou chipul singurătății." (pag. 16)

     „Zice că e bine. Tu zici că ești bine și te gândești că într-adevăr ea e bine și că într-adevăr tu ești bine. Privirea ei e superbă, ca și cum ar vedea pentru prima dată ceea ce și-a dorit toată viața. Apoi vine răsuflarea putredă, ochii goi deși ea zice (în timp ce tu rămâi tăcut, ca într-un film mut) că infernul nu poate fi lumea în care trăiește. Tăiați mizeria asta de text! strigă. Caleidoscopul ia chipul singurătății. Poc, face inima ta." (pag. 17)

     „Nu e de mirare că încăperea autorului e plină de afișe aluzive. Gol, dă ture prin mijlocul camerei uitându-se la pereții scorojiți, pe care se văd semne, desene făcute la repezeală, fraze în afara contextului.

     În caleidoscop răsună, ca un ecou, vocile tuturor celor care el a fost, iar asta el numește răbdare." (pag. 20)

     „O fată care face duș, pielea ei înroșită de apa caldă; pe cap, ca un turban, un prosop vechi, decolorat. Brusc, în timp ce-și rujează buzele în fața oglinzii, mă privește (sunt în spatele ei) și zice că nu e nevoie să o însoțesc la gară." (pag. 23)

     „Neîncrederea și deznădejdea îmi mănâncă inima. Mi-e silă de venirea unei noi zile ce mă invită la o viață cu adevăruri și semnificații de care mă îndoiesc. Îmi petrec nopțile tulburat de coșmaruri care nu încetează. - Fichte" (pag. 30)

     „Ăsta sunt eu, vidul imaculat în rolul mulțimii de moment consumatoare de artă, mulțime care se automanevrează și se observă pe sine însăși, încadrată într-un peisaj de oraș miner." (pag. 32)

     „Pasiunea e geometrie. Romburi, cilindri, unghiuri latente. Pasiunea e geometria căzând în abis, văzută de pe fundul abisului." (pag. 44)

     „Plin de praf

     Și de mizerie,

     Ca un fruct fără coajă,

     Ca un fruct himeric

     Expus primejdiilor

     Și insultelor.

     Un fruct fără pieliță

     Ca o adolescentă jupuită" (pag. 56)

     „O viață fragilă și dură totodată

     Ca funia și supa spânzuratului" (pag. 56)

     „Fără vocalist, fredonând

     Noi înșine melodiile

     Sau făcând doar mmm, mmh, mmmmh" (pag. 57)

     „Teama și visurile noastre

     Care umblau de la est la vest

     Și de la vest la est,

     În timp ce noi,

     Mergeam de la sud

     La nord." (pag. 62)

     „În dărăpănătura asta, părinte, unde din râsul tău au mai rămas doar resturi arheologice." (pag. 68)

     „Am visat că un om se uita înapoi, la peisajul anamorfotic al viselor, și avea privirea dură ca oțelul, chiar dacă i se fragmenta în priviri multiple tot mai inocente, tot mai neajutorate." (pag. 95)