Mâine poate am să rămân - Lorenzo Marone

7 1 0
                                    

     Titlu: Mâine poate am să rămân

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     Titlu: Mâine poate am să rămân

     Autor: Lorenzo Marone 

     Genuri: ficțiune, literatură italiană 

     Nr. pagini: 328

     Editura: Humanitas 

     „În sfârșit, diploma mea de absolvire a Facultății de Drept cu nota 110 („cum laude" ar fi fost cireașa de pe tort, dar în viața mea, din păcate, n-am văzut niciodată un nenorocit de tort cu o cireașă deasupra) mi-a folosit, până azi, doar pe...

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     „În sfârșit, diploma mea de absolvire a Facultății de Drept cu nota 110 („cum laude" ar fi fost cireașa de pe tort, dar în viața mea, din păcate, n-am văzut niciodată un nenorocit de tort cu o cireașă deasupra) mi-a folosit, până azi, doar pentru a mă învârti într-o lume de escroci și șmecherași." (cap. Nevoia de a urla)   



     „Versiunea bunicii mi se pare puțin mai credibilă; după spusele ei, cei doi nu și-au vorbit săptămâni la rând, așa încât tata, ca să fie iertat, a fost obligat să-i cumpere un dar scump, un pandantiv de aur galben în formă de L.

     — Așa o s-o ai mereu cu tine pe fiica ta, să-ți lumineze chipul, a spus în timp ce i-l punea la gât.

     Fraza și momentul romantic care a urmat sunt fructul fanteziei mele; în realitate, nu știu dacă s-a întâmplat chiar așa, dar îmi place s-o cred. Adevărul e că de atunci mama nu s-a mai despărțit de bijuterie, pe care o mai poartă încă. Celor care, de-a lungul anilor, i-au cerut explicații despre proveniența pandantivului le-a răspuns întotdeauna întorcând încurcată privirea și murmurând:

     — A trecut atâta timp de-atunci, cine-și mai aduce aminte...?

     De fapt, nu i-a plăcut niciodată să dea importantă acelui gest de dragoste, ca și oricărui alt lucru bun pe care l-a făcut tata, pentru că se teme, cred, că, în felul ăsta, ar putea slăbi ura pe care o simte încă față de el, ură care a avut oarecum meritul de a o face să reziste." (cap. Strechea)



     „O fi nebun, dar rămâne totuși supercâinele meu special, fără să fie o şulfă, singura ființă în stare să mă facă să râd fără să-mi ceară după aceea nimic în schimb." (cap. Soldățelul de marțipan)



     „Fericirea e tăcută, Luce, nu uita! Dacă faci prea mult zgomot, îți trece pe deasupra capului și nici măcar n-o auzi!" (cap. Nimeni nu poate face nimic pentru nimeni)



     „Îmi aduc aminte că bunica, într-o dimineață, când mă jucam cu o prietenă, m-a văzut prefăcându-mă că râd, cum fac uneori copiii, și a intervenit:
     — Nenné, nu-ți risipi râsetele, că mâine o să-ți prindă bine!" (cap. Nimeni nu poate face nimic pentru nimeni)



     „Părinții ar trebui să-i învețe pe copiii lor să urmărească pasiuni, nu planuri." (cap. Nimic nu e niciodată cum ne-am imaginat)

 Nimic nu e niciodată cum ne-am imaginat)

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Citate din cărțiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum