Circumstanțe༆K.thv

Capitolul 2 :Domnul Kim

                                 
                                          -𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭-

|Pov.Tn|

Au trecut deja doi ani de când eu și Taehyung ne-am despărțit iar în decursul acestui timp în care am fost separați am simțit adesea un gol parcă în suflet,nu știu dacă asta se datora faptului ca nu mai știam nimic despre el sau doar modului în care relația noastră s-a sfârșit nu tocmai în condiții atât de bune.

După despărțirea de Taehyung însă,eu și Jungkook am reușit sa ne apropiem mai mult,fiindcă acesta a fost mereu alături de mine și mi-a susținut ideile,el a fost un adevărat sprijin pentru mine cel puțin în prima luna după ce m-am despărțit de Taehyung,fiindcă atunci simțeam cât de mult îmi lipsea și pot spune că absența sa a fost destul de greu de suportat,zile întregi în care am așteptat ca acesta să mă caute sau măcar să îmi spună ca vrea sa lămurim situația dintre noi,însă zilele s-au transformat treptat în săptămânii mai apoi în luni și astfel a dispărut și speranța mea referitoare la întâlnirea cu el...

Cu timpul însă am decis că,trebuie să dedic mai mult timp în ceea ce privește dezvoltarea mea,trebuia să las trecutul în urma fiindcă în niciun caz nu vroiam să trăiesc urmărită toată viața de acesta
astfel că îi decursul a doi ani am încercat diferite meserii pornind de la cele mai ciudate precum îngrijitor de căței,până la cele mai normale precum casier la un magazin alimentar.Insa cine ar fi crezut că sunt o fire atât de ghinionista,nimic din ce am încercat nu a avut într-un final un rezultat bun și tocmai de aceea încă încercam să îmi găsesc parcă un loc al meu în aglomerația orașului.

— Ești sigură,Tn?
Vorbise Jungkook în timp ce își întoarse privirea către mine,observându-se astfel neliniștea care i se putea citi cu ușurință pe chip,era de parcă iriși săi tremurau iar transpirația de pe frunte demonstra faptul că acesta era stresat, poate mai stresat decât eram eu.

Tn:Da Jungkook ,trebuie să îmi găsesc o slujbă!

Îl privesc ușor nervoasă,apoi îi spun răspicat răspunsul.Nu aveam de gând să mă dau bătută trebuie să mă pun repede pe picioare pentru a-l răsplăti în primul rând pe Jungkook pentru bunătatea lui și pentru a-mi asigura un trai cât mai prielnic.

— De ce nu vrei să lucrezi la firma mea?
Imi amintesc imediat după ce termină întrebarea ca ma întrebat asta și zilele trecute însă probabil încă insistă cu ideea chiar dacă l-am refuzat încă de prima dată de când ma întrebat.

Tn:Ti-am spus că vreau să mă descurc singura,oricum m-ai ajutat destul până acum...

Îi răspund exact cum i-am răspuns și zilele trecute,sper să înțeleagă că vreau să mă descurc singura și sa nu fiu o piedica pentru el,depinzând mereu de ajutorul lui.

— Dar știi că nu ai avut experiențe prea plăcute cu celelalte slujbe pe care le-ai avut...
Vorbește acesta amintinudu-mi,deși avea dreptate eu încercam pe cât posibil să rămân optimistă deși aveam o urmă de teama și emoție.

Tn:Asta e de domeniul trecutului!
Slujba asta va fii uimitoare,vei vedea!
Spun dând dovada de un optimist debordant,chiar dacă în sinea mea nu eram chiar atât de sigura de cea ce spun fiindcă într-adevăr am avut parte de multe experiențe nu tocmai plăcute.

— Aha,așa spuneai și de celelalte,ăm...zece slujbe dacă nu mă înșel!
Zâmbetul său tâmpit reușise sa mă enerveze instant,știam că avea dreptate însă încercam să îi demonstrez contrariul.

Tn:Acum e diferit!
Îi spun plină de încredere,fără a avea însă nu argument solid.

— Ce este diferit?
Jungkook își îndreaptă privirea către mine,ridicând o sprânceană.Mereu făcea asta atunci când știa că are dreptate,îi place să se laude cu asta.