Circumstanțe༆K.thv

Capitolul 25:Grădina de trandafiri

                                                -editat-

— Tn,unde mergem?
Întrebă brunetul după câteva minute bune în care aceștia au străbătut întreaga grădină plină cu trandafiri.

— Vei vedea Jungkook,dacă mai întrebi mult vei strica surpriza!!
Protestează bruneta,deranjata parcă de insistențele băiatului,dar după câteva minute însă aceasta se oprește și se uită către Jungkook având în mâna sa o eșarfă roșie.

— Sper că nu ai de gând să mă legi la ochi cu eșarfa aceea,nu?
În schimbul unui răspuns însă zâmbetul brunetei prevestea mai mult decât evident următoarea sa acțiune.

— Acesta era planul,însă dacă nu vrei..
Chipul fetei se lăsase puțin în jos afișând o expresie facială mai mult decât dezamăgită,era ca și cum prin aceea expresie încerca să "îl înmoaie" pe Jungkook,ceea ce chiar reușise pentru că într-un final băiatul încuvință iar în următoarea secundă se trezise legat la ochi de către brunetă.

— Sper că acum vei avea grijă să nu mă împiedic fiindcă îți mărturisesc că nu văd absolut nimic!

Zâmbetul brunetului strălucea parcă în bătaia ușoară la lunii,deși ceasul nu indica decât ora șase seara,luna deja se întrevedea printre sumedenia de nori care se aflau pe cerul ușor înstelat.

— Nu îți face griji Kooky,în curând vom ajunge!!

Vorbise bruneta în încercarea de a-l calma pe băiatul care se ținea strâns de mâna acesteia și înainta parcă cu pași mărunți.

— Nu îmi fac griji iubito,fiindcă ești tu împreună cu mine!Am încredere orbește în tine,știu că nu mi-ai face niciun rău!

Ochii brunetei se umezisera ușor la auzul vorbelor lui Jungkook iar faptul ca el a mărturisit că are încredere în ea nu o ajuta absolut deloc să își stăpânească lacrimile.

Merita ea încrederea brunetului,sau iubirea lui?După ceea ce se întâmplase zilele trecute cu Taehyung,aceasta avea în continuare acel sentiment covârșitor de vina,era ca și cum un cuțit îi strapungea inima și parcă toată această povara nu făcea altceva decât să îi stârpească suflul.

— Tn...plângi cumva?
Vorbise brunetul lucru care o surprinse pe tânără,era uimitor cum acesta își dădu-se seama fără ca măcar să o poată vedea pe brunetă.

— Nu,nu plâng Jungkook...
Mai...mai avem puțin și ajungem să știi.
Deși brunetul nu era ferm convins de spusele fetei,încuvință fără să-i mai adresese vreo' întrebare.

După câteva minute,bruneta își îndreptă mâinile mici către eșarfa pe care o desfăcuse cu grijă iar acum în fața celor doi cadrul natural se desfășura parcă în voie.

Florile de trandafiri formau parcă o boltă în fața lor iar parfumul lor îmbietor adia parcă în bătaia ușoară a vântului,luna care se afla deasupra lor strălucea revarsându-și razele pe pământul rece încărcat cu flori.

In centrul grădinii se afla o pătură de picnic pe care era așezat un coș în care se afla desigur și surpriza brunetei.
Briza ușoară a vântului și mireasma florilor reușise să îi calmeze complet pe cei doi tineri care se aflau acum așezați pe pătura de picnic.

Niciunul nu spunea nimic,ambi se priveau fără ca să știe ce subiect de discuție ar trebui să dezbată.

Brunetul își freca ceafa stânjenit parcă de timiditatea sa neprevazută,privise către chipul brunetei care era la fel de stanjenită,luna se resfrângea deasupra lor ceea ce era absolut perfect pentru brunet deoarece astfel reușea să îi studieze cât mai bine fiecare trăsătură a fetei,era de-a dreptul fascinat parcă și complet focusat încât parcă nici nu auzise ceea ce bruneta încerca să rostească.