Capitolul 26:Picătura care a umplut paharul...

212 24 5
                                    

                                                -editat-

Micuța fata încerca în zadar să se elibereze din strânsoarea provocată de băiatul care era în continuare așezat deasupra sa,dar mâinile sale mici nu erau destul de puternice pentru a îndeplini misiunea.

— Ar fi trebuit să mă aștepți Tn!
Și să te bucuri atunci când m-am întors,să îmi spui cat de mult ți-am lipsit exact așa cum mi-ai lipsit tu mie!!
Dar în schimb tu ce ai făcut Tn??

Întrebarea brunetului era mai mult decât irelevantă fiindcă ambi știau deja răspunsul,totul era deja stabilit parcă între ei,Jungkook cunoștea acum parcă inima fetei,sentimentele sale pentru Taehyung erau încă acolo,deși poate fuseseră doar amorțite iar fata doar încercase din nou să se mintă pe sine în dorința de a îndepărta atât durerea sa cât și cea a băiatului pe care știa că la rănit încă de când erau prieteni.

— Jungkook...hai...hai să vorbim,bine?Putem rezolva aceasta problema împreună nu crezi?Totul va fi mult mai ușor dacă doar încerci să îmi oferi șansa să îți expl-

— Ce??Ce să îmi explici Tn??
Răbufnise dintr-o dată brunetul fără să îi ofere șansa fetei să continuie ceea ce avea de spus.

— Ce ai putea să îmi explici?!
Totul îmi este foarte clar deja!!Te-ai sărutat cu Taehyung ceea ce înseamnă că încă ai sentimente pentru el!!

Pe brunetă o durea ceea ce Jungkook spunea era de parcă fiecare cuvânt pe care brunetul îl rostise era spus cu o asemenea aciditate încât puteai observa ușor din glasul acestuia ura cu care pronunțase cuvintele.

Dar ceea ce o durea și mai mult era privirea brunetului pentru că deși expresia sa facială era una extrem de nervoasă,ochii erau cei care îl trădau, aceștia păreau atât de triști și de obosiți încă parcă o săgeată ia spulberat corpul brunetei când ia privit.

— Îmi pare rău Jungkook...îmi pare rău că ți-am creat iluzii,ar fi trebuit să fiu sincera cu tine încă de la început,dar am vrut să îți acord o șansă fiindcă nu vroiam să fiu eu cea care îți rănește sentimentele,dar am greșit în schimb fiindcă totuși te-am rănit...
Putem...încerca să dăm totul uitări și să fim în continuare ca la început,te rog?

Glasul stins al brunetei și privirea sa care era parca pierdută reușise să îl sensibilizeze pentru un moment pe brunet,însă asta nu a durat mult fiindcă acesta și-a redresat imediat emoțiile și, își îndreptă din nou privirea către fată.

— Nu pot...
Spuse brunetul încet însă ferm,după își înghite saliva continuând ceea ce dorea să spună,privind catre brunetă.

— Nu pot fi în continuare doar prietenul tău Tn!De ce nu înțelegi că te iubesc??Sunt înnebunit după tine!!

Fiecare gest al tău,fiecare privirea a ta,fiecare moment petrecut cu tine, fiecare atingere a ta mă înnebunește și vreau să fie complet ale mele,să îmi aparți doar mie!!

Poate că sunt nebun,însă asta se datorează doar ție!!Tu m-ai înnebunit, tu ești precum un drog pentru mine!!
Cum de nu îți dai seama ce efect ai asupra mea??Cum de mă poți controla așa??De ce tu și nu altă femeie??

Defapt eu mereu m-am întrebat asta,
am încercat atâția ani să te uit,să fiu exact cum îți doreai prietenul de care aveai nevoie,însă pe măsură ce mă apropiam de tine,simțeam că vreau din ce în ce mai mult să îți spun cât de mult te iubeam defapt,pentru mine nu ai fost niciodată o simplă prietena Tn,mereu ai însemnat mai mult de atât însă am încercat sa ascund asta și să neg orice sentiment pe care ți-l purtam...

Dar acum însă totul s-a schimbat,simt că nu pot să aștept,poate că este greșit dar...dacă eu nu te pot avea atunci nimeni nu poate să te aibă!Voi face în așa fel încât să rămâi mereu a mea,
chiar dacă mă vei urî într-un final poate,măcar așa voi știi că nu te voi pierde...

Brunetul prinse talia fetei în mâna sa lipind-o complet de pieptul său bine lucrat,respirația sa era accelerata în timp ce fata încerca în zadar să se elibereze,ochii fetei erau strânși închiși în timp ce simțea mâna brunetului care urcase până ce ajunse aproape de coapsa sa.Brunetul studia în schimb fața fetei,și chiar dacă ochii acesteia erau închiși putea simți parcă tensiunea pe care bruneta o simțea în acel moment,strânse ușor piciorul fetei care acum tremura sub atingerea sa.
Nici măcar bruneta nu era sigură de ce corpul ei reacționase incontrolabil în urma acțiunii brunetului,însă știa că situația devenise destul de incomodă pentru ambi.

În momentul în care degetele brunetului se îndreptară către naturi cămășii brunetei,aceasta își deschise ochii privind către brunet.

— Te rog,oprește-te...
Reușise cu greu să spună micuța brunetă căci glasul îi era parca stins și fără nicio urmă de speranță.Insa de acesta data situația era diferită fața de dați-le anterioare.Caci în mintea și in inima brunetului ceva se schimbase,
apăruse un nou sentiment fața de brunetă pe lângă iubirea pe care i-o purta,sentimentul de ură își făcuse loc și îi invadase venele băiatului,iar acum orice urmă de mila sau de grija pentru brunetă dispăruse parcă,acesta era convins ca trebuia să se răzbune cumva trebuia să o facă pe brunetă sa sufere,
încât sa regrete ceea ce a făcut,acesta era parca singurul sau gând în acel moment încât parcă ura devenise mai puternică decât iubirea de altădată...

— De ce să mă opresc Tn?
Nici tu nu te-ai oprit,și mi-ai călcat în picioare orice sentiment pe care îl aveam fața de tine!!Meriți asta,meriți sa suferi exact așa cum am suferit și eu!!

Vorbele brunetului umplusera parcă paharul și îi provocaseră brunetei o durere de nedescris,încât acum singura sa dorința era parca să dispară,își dorea defapt să nu fi intervenit niciodată în prietenia dintre Jungkook și Taehyung,știa că era vina sa,însă nu putea schimba nimic,greșelile pe care le făcuse erau deja scrise și reușiseră doar să își pună complet amprenta pe relația de prietenie dintre Jungkook și Taehyung.Poate că Jungkook avea dreptate,își spuse bruneta,merita și ea să sufere nu merita să fie veselă fiindcă ranise persoanele cele mai dragi ei...

— Îmi pare rău Tn...
Nu as fi vrut ca lucrurile sa se termine așa între noi,însă așa este mai bine...
Vorbise brunetul printre lacrimile amare care îi strabateau chipul,după scoase din coșul de picnic un cuțit pe care îl lipise de gâtul brunetei.

— Îmi pare rău,dar să știi că te-am iubit atât de mult Tn...
Acestea fuseseră ultimele cuvinte pe care brunetul le spuse căci după...

Circumstanțe༆K.thvUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum