Capitolul 27:Vreau să o uit

236 22 8
                                    

                                                -editat-

   Căci în următoarea secundă corpul brunetului se afla pe pământ iar micuța bruneta privea către cel care zăcea acum la câțiva metri de ea,își ridicase privirea,privind catre salvatorul ei,
dând de privirea îngrijorată a blondului dar totodată nervoasă.

   — Ce dracu încercai să faci??
Ai înnebunit Jungkook,doar nu vroiai să o ucizi??!
În schimbul unui răspuns însă brunetul doar se ridică plecând furtunos din gradina nu înainte să o privească cu vina pe micuța fata care era în continuare terifiată de cele întâmplate.

   Băiatul cu părul blond se îndrepta îngrijorat câtre fata care stătea în continuare ghemuita pe pătura de picnic,avea genunchi la piept și privea în gol,iar mintea îi era parcă goală,își dorea atât de mult ca totul să fie doar un vis urât,sau în imaginația sa,însă nu era așa,tot ceea ce se petrecuse fusese cât se poate de real,iar acum imaginile de adineauri erau parcă întipărite în mintea brunetei.

   — Nu s-a întâmplat nimic Tn!
Mă auzi?Totul este bine,vom rezolva totul...

Vocea blândă a blondului și vorbele spuse erau zadarnice însă căci bruneta nici măcar nu își ridicase privirea,era cu totul în alta lume.Mâna blondului se îndreptase ușor catre obrazul brunetei, fiind pe punctul de a-l atinge,însă reacția fetei fusese complet bruscă aceasta se ridicase în picioare făcând-l pe blond să tresare în urma acțiuni sale neașteptate.

   — Totul este bine??
Cum poți avea impresia că totul este bine Felix??Și cum vei rezolva asta??!Spune-mi!!

Doar priveste-mi gâtul!!Ți se pare că asta se poate rezolva,el mă urăște deja!
Indignarea fetei era clar vizibilă,iar blondul știa că deși fata țipase la el și îi răspunse arogant,avea dreptate,nici el nu era sigur de ceea ce spune,nu știa dacă putea repara ceva privind relația fratelui său cu bruneta însă își dorea măcar să încerce,deși știa cât de impulsiv era Jungkook și încăpățânat încât nu îi va accepta ajutorul în niciun caz.

  — O să încerc să vorbesc cu el,Tn.
Deși probabil nu o să mă asculte,voi încerca să îi explic că,ceea ce a făcut a fost complet greșit,tu ești cea care ar trebui să fi nervoasă pe el nu invers!!
Bruneta incuvințase deși nu avea convingerea că blondul putea schimba ceva,Jungkook deja se pronunțase în ceea ce o privea,încât probabil acum nu mai simțea nimic altceva pentru ea decât ură combinată cu furie și durerea ce îl apăsa parcă pe zi ce trece tot mai mult.

                       
                            |𝑷𝒐𝒗.𝑱𝒖𝒏𝒈𝒌𝒐𝒐𝒌|

    Deși încă eram nervos și bulversat după cele întâmplate am decis că în seara asta era mai bine să părăsesc conacul,nu vroiam să o văd,să îi aud vocea sau plânsul care reușise să mă înmoaie și adineauri.Vroiam ca ea să sufere exact cum am suferit și eu,însă într-un moment de nebunie mintea mea parcă se blocase și eu chiar...aș fi  vrut să o ucid,era singurul gând pe care îl aveam în clipa aceea,cu toate astea mă bucur că Felix ma oprit înainte să fac ceva ce aș fi regretat toată viața.

Știam totuși că încă avea sentimente pentru ea,însă acum parcă ura pe care o simțeam și furia îmi acaparaseră complet mintea,cum putem să o iubesc atât de mult dar în același timp să o și urăsc?Asta era practic imposibil, însă cu toate astea aceste doua sentimente opuse se potriveau parcă perfect cu starea de spirit pe care o aveam,încât tot ceea ce îmi doream acum era să o uit...

Să uit că am iubit-o sau defapt că încă o iubesc atât de mult,să o uit și să îmi înec propriul amar.Știam că nimeni nu este ca ea însă puteam măcar să mă mint...

   După douăzeci de minute în care am condus în negura nopții care îmi învăluia acum și propria minte,am ajuns la unul dintre cele mai luxoase cluburi din apropiere,știam că aici voi găsi ceea ce caut,vroiam măcar ca, corpul meu să se simtă bine în seara asta,chiar dacă mintea mea era vraiște, nu vroiam să am niciun sentiment în aceasta seară,tot ce îmi doream era să provoc plăcere corpului meu,folosind desigur corpul altcuiva,nu prea îmi păsa dacă ajungeam să abordez până și o prostituată,nu era important pentru mine,tot ceea ce îmi dorea era să o uit pe ea,chiar dacă asta ar fi durat pana și o oră.

    Mă așez pe unul dintre scaunele barului comandând o băutura care să reușească să mă amețească cât mai ușor,apoi privesc catre mulțimea de oamenii care se mișcau precum niște zombi în clubul slab luminat,simțeam că ei erau exact ca și mine,că împărțim exact aceeași durere,era de parcă toți erau prezenți doar cu trupul însă mintea lor era plecată undeva departe, toți erau aici fără un scop anume risipind pentru o singura seara sume enorme de bani fără ca măcar să le pese de orice consecință ar urma.

Un zâmbet îmi apare pe față,toți acești tineri erau precum eram eu,erau niște fraieri exact ca mine,fără un scop anume,fără un vis,respinși cel mai probabil de proprii părinți care îi credeau o rușine sau pur și simplu niște executanți ai familiilor lor.Se aflau parcă la ghena societății,exact precum sunt și eu

    După câteva minute bune,în care reușisem să îmi provoc o stare de amețeală,observ cum o domnișoara sumar îmbrăcată se apropie de masa mea,îi puteam simți zâmbetul,puteam vedea privirea sa fixă și dorința din ochii ei.Cand ajunse complet lângă mine i-am putut studia înfățișarea, eram complet scârbit de modul în care aceasta încerca să îmi atragă atenția, atingandu-mă dar și de modul în care își etala trupul mult prea dezgolit...

   Dar cu toate acestea mă las purtat de val sau poate doar de euforia pe care mi-o provocase alcoolul și mă îndrept către o camera de hotel împreună cu roșcata pe care mă sprijinisem întreg drumul.Deși în mintea mea era în continuare Tn și deși știam că nicio alta fata nu va reuși niciodată să o egaleze mi-am petrecut în continuare aproape întreaga seara împreună cu roșcata care îmi furase gândul chiar dacă doar pentru câteva ore...

   Cam spre sfârșitul serii când soarele era parca gata să răsară,în jur de ora 4,
am decis să mă întorc la conac,cel mai blestemat loc posibil,locul care reușise să îmi creeze cele mai negre amintiri,
cele mai urate momente fiind petrecute acolo.Mă uram în acel moment atât de mult,mă uram prin simplul fapt că mi-am petrecut întreaga seara cu aceea femeie necunoscută,ba chiar de ziua mea.

    De cum intru în conac mă îndrept către bucătărie,pentru a bea un pahar cu apa căci mă simțeam în continuare amețit datorită alcoolului.Insa regret instant deciza pe care am luat-o în momentul în care observ tortul aniversar pregătit de Tn.Îl privesc trist,urându-mă în acel moment atât de mult căci am rănit singura persoană pe care o iubeam atât de mult,singura persoană care mi-am promis să o protejez întreaga viață.

Tot ceea ce îmi doream în acel moment era să mă înghită pământul,să fiu într-un loc în care să pot să mă ascund și să plâng în tăcere,mă uram pentru ceea ce am făcut,dar nu știam dacă mai puteam schimba ceva...

    Brusc îmi răsună în minte întrebarea lui Felix,reușind astfel să îmi pun singur un semn de întrebare.Ce vroiam să fac?Vroiam să o ucid?Să o violez??

Ma transformasem oare într-un monstru?Chiar as fi fost în stare să o rănesc atât de mult?Sa o fac să sufere?
Îmi las corpul deja slăbit de la atâta emoție să cada pe gresia rece de la bucătărie,mă sprijin cu mâna de blatul bucătăriei privind în gol,îmi acopăr gura cu mâna,plângând în tăcere.

Oare eu eram defapt cel de care trebuia să o apar pe Tn?Eu am făcut-o să sufere în acest mod?Și chiar aveam de gând să o ucid?

     Simt cum capul mi se învârte parcă, fiind cuprins de o amețeală puternică,
îmi așez degetele pe tâmplă auzind un țiuit puternic care îmi răsuna în minte,
corpul îmi cedează ajungând complet lipit de gresia rece,ghemuindu-mă, sunetul din urechea dreapta fiind din ceea în ce mai puternic în timp ce obraji mei erau înfierbântați și lacrimile îmi curgeau fără control pe chipul rece ca gheața.

    Tot acest sentiment se termină în momentul în care simt o mâna calda care îmi atinge obrazul urmând mai apoi să fiu complet ridicat și să aud acel glas suav care mă calma de fiecare dată.

— Jungkook,ești bine?

Circumstanțe༆K.thvUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum