Capitolul 6:Vă cunoașteți?

487 32 2
                                    

                                                       -editat-

|Tn/pov.|

Priveam când la Taehyung când la Jungkook iar mintea mea parcă refuza să găsească o scuza cât mai credibila care să-l convingă pe Taehyung și să mă scape din aceasta situație tensionată.Oare ce ar trebui să fac?

— Tn este iubita mea!
Îl aud pe Jungkook dintr-o dată vorbim,
el nici măcar nu s-a străduit să găsească o scuză doar îl privește pe Taehyung cu o oarecare satisfacție.

— Cum??
Taehyung își mărește privirea apoi și-o îndreaptă catre mine fiind cât se poate de nedumerit,probabil acum și-a dat seama cine sunt defapt.

— Da noi...
noi ne-am cunoscut de ziua unei prietene
Răspund încercând să dreg situația cât pot de bine și să îi reglez suspiciunile lui Taehyung care probabil acum sunt cu siguranță îndreptate asupra identității mele.

— Aa,înțeleg....
Atunci eu voi pleca,te aștept la birou...
Spune Taehyung înainte să deschidă ușa mașinii sale,dar cu toate astea își îndreaptă înainte privirea catre Jungkook ucigându-l parcă din priviri.

— Mă bucur că te-am cunoscut,sau revăzut...
Spuse acesta încet fix înainte să intre în mașina sa dar cu toate astea l-am putut auzi,iar după modul în care l-a privit pe Jungkook sunt sigură că relația dintre ei este încă tensionată,trebuia să îmi dau seama din momentul în care eu și Taehyung am început să ieșim Jungkook a început să se comporte urât  cu acesta și cel mai probabil el mă place încă de atunci.

— Ce făcea Taehyung la tine acasă??
A stat la tine seara trecută,Tn??
Bineînțeles că interogatoriul lui Jungkook a apărut imediat după ce Taehyung s-a îndepărtat de noi.
Îl privesc pe Jungkook care după modul  în care mă privea puteam jura că este nervos așa că,probabil merita o explicație.

— Păi...
Încep să îi povestesc deși nu s-a întâmplat mare lucru seara trecută cred ca merita sa știe așa că probabil asta este cea mai buna soluție.

— Cam asta s-a întâmplat...
Spun imediat ce termin de relatat întreaga întâmplare din seara precedentă.

— Tn,ai înnebunit??
Cum să îl lași sa doarmă acasă la tine,era și beat,dacă te recunoștea sau ți se întâmpla ceva?!

Reacția lui Jungkook este mult mai exagerata decât as fi crezut că o să fie, totuși se pare că încă nu a trecut peste cearta cu Taehyung,probabil ambi nu au trecut peste.

— Jungkook,stai calm nu am pățit nimic,iar Taehyung știi că nu este o persoană periculoasa,am încredere în el..

Îi spun încercând să îl calmez deși cred că exagerează puțin oricum nu s-a întâmplat nimic între noi,toată această discuție nu-și are rostul defapt.

— Serios??
Tn nu l-ai mai văzut de atâta timp cum poți avea încredere în el?Oamenii se schimba să știi!

Îmi spune acesta iar din glasul său pot distinge cu ușurință gelozia și frustrarea apropierii dintre mine și Taehyung fie ea și superficială.

— Pe bune Jungkook,nu vreau să mă cert cu tine,nici nu am timp trebuie să merg la muncă,vorbim diseară,pa...

Vorbesc în timp ce îl privesc încruntată, probabil și-a dat seama și el că exagerează însă la cum îl știu nu o să recunoască niciodată asta.

— Aha,pa...
Îmi spune acesta privind în alta direcție doar ca să-mi evite privirea,uneori mă deranja atât de tare acest comportament al său,însă nu aveam să-i spun căci pana la urmă vreau ca el să observe asta fără să-i atrag atenția.

Circumstanțe༆K.thvUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum