"Uneori este greu să ne dăm seama de ceea ce simte persoana de lângă noi,chiar dacă am petrecut mult timp în compania acesteia și chiar dacă avem impresia că știm totul despre ea,dar defapt nu este așa."
"Noi știm atât cât vrea persoana respectivă s...
Sunetul ploi se făcuse auzit creeîndu-i brunetei un sentiment de liniște parcă. Liniștea seri și zgomotul produs de picăturile de ploaie care se loveau de geamul ferestrei fumuri o făceau pe aceasta să se relaxeze instinctiv,singura lumină provenind de la luna care se întrevedea între nori,camera în care se afla aceasta fiind cufundată în întuneric.
Deși gândurile continuau să o frământe aceasta încercă să se bucure de acele câteva minute de liniște.Însă acestea se sfârșiseră mai repede decât și-ar fi dorit,intrarea bruscă a lui Jungkook în încăpere o făcuse pe brunetă să tresare și să își îndrepte privirea spre brunet.
Pași acestuia se făcuseră auziți dintr-o dată lucru care făcuse inima fetei să accelereze,acesta continuând să se apropie de locul în care se afla bruneta. Pe măsură ce se apropia tot mai mult starea de panică a brunetei se accentuase.
— Îți este foame,iubito? Se făcuse auzită vocea profundă a brunetului ce se afla acum în fața brunetei,de această dată însă fiind clară calmitatea din glas,pe semne că furia de adineauri dispăruse.
— Puțin... Vorbi șatena cu glasul stins privind în continuare în jos evitând privirea brunetului care era în permanență asupra sa încă de când intrase în camera.
— Păi atunci,vino! O să îți pregătesc ceva imediat... Spuse acesta afișând un zâmbet drăguț de iepuraș care însă nu se potrivea cu corpul masiv pe care îl avea.
— Bine...răspunse satena rezumându-se la un răspuns cât mai scurt în timp ce cuprinde cu teamă mâna brunetului ieșind din încăpere împreună cu acesta.
Cei doi se îndreptau acum spre bucătărie.În tot acest timp Tn reușind să inspecteze puțin vila în care se afla,negăsind însă o modalitate în care ar putea evada,fiindu-i clar că acest lucru va fi dificil.
— Poți să te așezi acolo! Spuse arătându-i un loc de la o masa enorma care se afla fix în centrul livingului.
— Sincer să fiu nu prea mă pricep să gătesc dar voi încerca pentru tine! Mărturisi acesta făcând-o pe brunetă să își îndrepte privirea spre el zâmbind când observă că acesta se străduia să își pună un șorț.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Te ajut cu mâncarea,vrei? Vorbi satena regăsind parca ceva din prietenul sau vechi.
— Ar fi grozav!răspunse cu un zâmbet brunetul privind apoi catre bruneta care se ridicase de unde era așezată aropindu-se de acesta,fiind acum parcă într-o adevărată transă,uluit de delicatețea și inocența de care dădea de fiecare dată șatena.
— Cu ce începem? Spuse fata privindu-l pe băiatul de lângă ea cu un zâmbet gingaș.
— Ce ar fi să uităm de mâncare? Vorbi acesta apropindu-se de brunetă prinzand-o de talie lipind-o de corpul său lucru care accelerase inima fetei.
— Cum?De ce să ui... Insă nu apucase să termine ce avea de spus pentru că brunetul o lipise de masa din lemn masiv începând din nou să o sărute agresiv exact ca adineauri.
Buzele acestuia se mișcau delicat pe gâtul fetei care era complet șocată de gestul brusc al băiatului neînțegând din nou schimbarea sa bruscă de comportament.
— Jun...jungkook oprește-te Spuse aceasta fiind din nou ușor speriată de atitudinea brunetului care era destul de bipolară.
Însă Jungkook ignoră complet spusele acesteia ba chiar continua să o sărute mai agresiv de această dată,mușcându-i gâtul,zona înroșindu-se ușor.
— Jungkook!Lasă-mă!! Spuse bruneta încercând să se îndepărteze de brunetul care avea din nou o atitudine ciudată.
Pe de altă parte Jungkook îi ignoră complet spusele brunetei și o ridică în brațe ducând-o până în camera sa unde o așezase brutal pe pat.
Bruneta încercând să se opună și să îl împingă dar în zadar deoarece acesta era vizil mult mai puternic decât ea.
— Jungkook te rog,nu face asta... Spuse bruneta vocea tremurându-i și lacrimile deja formându-se în ochi.
— Voi lua ce trebuia să fie al meu acum mulți ani! Spuse brunetul prinzandu-i mâinile fetei deasupra capului ținându-le lipite de cearșaful alb,bruneta continuând să se opună în speranța în care brunetul se va opri.
În momentul în care mâinile puternice ale brunetului începuseră să îi deschidă nasturi cămăși,aceasta încercă să îl împingă,dar brunetul continuă ceea ce făcea,după apropindu-și buzele de gâtul fetei începând să o sărute agresiv mușcând zone din pielea acesteia.
— Te implor....oprește-te....eu îl iubesc pe Taehyung....nu vreau asta....spuse bruneta vocea tremurându-i din cauza lacrimilor și a frici.
— Pe mine trebuie să mă iubești!!Nu pe el!!Eu sunt sigurul care te merita m-ai auzit Tn?! Spuse brunetul prinzându-i maxilarul fetei,aceasta observând furia din ochi săi,dându-si seama că nu trebuia să spună ceea ce a spus deoarece îl enervase pe brunet.
— Nu ai voie să îl iubești pe el!!!Ai înțeles!!?Tu ești a mea!!Doar a mea! Spuse brunetul privind-o cu furie pe bruneta care era îngrozită de atitudinea sa toxica.
Bruneta îl împinse cu toată forța pe care o avea,reușind să fuga și să se închidă în cea mai apropiata cameră.
— Tn!! Deschide nenorocita asta de ușă!!! Tipase brunetul lucru care o speriase extrem de tare pe brunetă,fiindu-i clar că dacă va face asta,nu o să se termine bine,acoperindu-și urechile cu mâinile sperând ca tot ce se întâmpla sa fie doar un coșmar urât.
— Tn!!! Nu mă scoate din sărite!!! Tipase din nou brunetul bătând cu putere în ușă,ca și cum aceasta ar fi pe punctul de a se prăbuși cu totul.
— Nu vrei să deschizi?! Atunci am modalitățile mele... Spuse brunetul după îndepărtându-se de ușa.Lucru care o mai calmase puțin pe brunetă însă conștientizând că acesta se va întoarce.
— Gândește Tn... Trebuie să faci cumva să pleci... Bruneta începuse să inspecteze încăperea în care se afla în dorința de a găsi o modalitate prin care ar putea părăsi camera,dar cum putea face asta,când la toate geamurile erau grati ca și cum ar fi o închisoare.
Se pare că Jungkook plănuise totul în detaliu înainte să o aducă aici...
Dar însă trebuie să existe o alta modalitate,bruneta cauta în continuare avand speranța asta dar însă nicio soluție nu îi apărea în minte,ceea ce o făcuse să o cuprindă o neliniște teribilă.
Dintr-o dată vocea lui Jungkook se făcuse din nou auzită de această dată fiind ușor mai calmă.
— Iubito...îți dau o ultimă șansă! Deschide ușa dacă nu o voi deschide eu și știm amândoi că asta nu o să fie în avantajul tău!!
Spuse Jungkook fiind vizibilă siguranța din vocea sa și profunzimea cu care rostise fiecare cuvânt acest lucru însemnând că era sigur de ceea ce spune.
— Gândește-te repede iubito! Vorbi acesta amplificând starea de panică a fetei,punând în continuare presiune asupra sa.
Cum avea să iasă din aceasta situație,variantele și timpul ei erau limitate și nici nu vroia să se gândească ce putea face Jungkook dacă nu l-ar asculta...
— Nu ai de gând să deschizi!? Bine!!Atunci voi deschide eu ușa!! Acestea au fost ultimele cuvinte ale brunetului înainte să...
