Circumstanțe༆K.thv

Capitolul 5:M-a recunoscut...

                                                      -editat-

|Tn/pov|

Sincer nu știam ce să răspund,noi suntem prieteni de atâta timp nu credeam însă că el ar putea să mă placă.Brusc îmi amintesc ce mi-a spus Taehyung în acea seara.
El avea dreptate,poate trebuia sa îl înțeleg era gelos,dar totuși nu trebuia sa reacționeze așa...

Îmi îndepărtez rapid aceste gânduri urmând ca mai apoi să îmi îndrept întreaga atenție către Kooky,acesta avea privirea în jos și se juca excesiv cu mâinile,pe semne că avea emoții,este atat de drăguț când este atât de timid,
uneori se comporta exact ca un copil.
Dar oare ce ar trebui să răspund?
Nu m-am gândit niciodată la o posibila relație cu acesta mereu l-am considerat un simplu prieten,credeam ca asta este reciproc dar m-am înșelat iar acum nu știu ce ar trebui să răspund ca să nu-l rănesc.

— Jungkook eu...
Nu știu dacă te iubesc în acel mod,te iubesc mult dar....nu știu ce să spun...
Vorbesc în timp ce simt cum inima mai are puțin și-mi iese de-a dreptul din piept,iar palmele îmi transpira excesiv.

— Oh înțeleg Tn,dar măcar dă-mi o șansă...să încercam,așa vom vedea dacă putem fi mai mult decât prieteni,ce spui?
Îmi spune acesta în timp ce îmi prinde mâinile mângâindu-le ușor și zâmbind către mine cu acel zâmbet al său parcă de iepuraș.

— Nu știu ce să spun...
Dacă vom fii împreună după nu vom mai putea fii prieteni,nu crezi?
Vorbesc cu teamă încercând să-l refuz,
chiar nu eram sigura ca asta ar fi o idee prea bună.

— Mereu vom fii prieteni Tn!Fiindcă mereu te voi iubi exact ca în prima zi în care te-am văzut nimic între noi,nu o să se schimbe!Oferă-mi o șansă să îți demonstrez cât de mult te iubesc.
Îmi vorbește din nou acesta,în timp ce rostea fiecare cuvânt priveam către chipul său,și puteam observa cum ochii săi sclipeau,nu puteam să-i fac asta,nu lui,mai ales că suntem împreună de atât timp,așa că încuvințez.

— B...ine...
Să...să încercam Jungkook!
Spun încet,deoarece nu eram foarte sigură dacă vreau asta dar totuși nu vreau să îl rănesc,așa că decid să îi accept propunerea și odată cu ea și sentimentele sale.

— Vorbești serios,Tn chiar accepți?
Mă întreabă din nou acesta cu vocea tremurândă,în timp ce încă mă privea cu acei ochii sclipitori.

— Da,Jungkook!Accept.
Îi spun din nou de această dată îmi îndrept privirea catre el pentru a-i observa reacția.

Acesta se ridică numaidecât de pe scaun și ma cuprinde într-o îmbrățișare călduroasă,în timp ce îmi sărută obrazul în repetate rânduri.

— Nu știi ce fericit m-ai făcut,Tn...
Am așteptat atât de mult acest moment,
încă nu-mi vine sa cred ca asta s-a întâmplat în sfârșit...

Zâmbesc în timp ce îi răspund îmbrățișări,nu sunt atât de sigura dacă am luat decizia corecta însă știu că sunt veselă atât timp cât și el este.

— Mă bucur că ești fericit,Kooky...
Îi spun în timp ce simt cum acesta își cufunda capul în părul meu și ma îmbrățișează în continuare la fel de strâns de parcă s-ar teme că o să dispar din brațele sale.

                              *****

Stăteam împreună cu Jungkook așezați pe canapea,acesta avea capul așezat pe picioare mele în timp ce priveam către ecranul televizorului,cred că aproape a adormit având în vedere că stătea atât de nemișcat și nu spunea nimic.

— Kooky...
Eu trebuie să plec este deja târziu,iar mâine trebuie să mă trezesc devreme fiindcă trebuie sa merg la birou.
Îi spun în timp ce îmi așez mâna pe capul sau pentru a-l îndemna să se ridice pentru a putea merge acasă.