Circumstanțe༆K.thv

Capitolul 33:O seara cu ceață

Bruneta era așezată acum pe canapeaua bărbatului care o privea din picioare,o privea cu îngrijorare în timp ce din ochii cristalini ai acesteia se scurgeau încet lacrimile,stângea cu putere materialul blugilor în timp ce încerca fără rost să-și stăpânească suspinele.

— Tn...rosti slab numele acesteia barbatul apoi se așeza în genunchi fiind la aceiași înălțime cu ea în timp ce cu fermitate îi apuca mâna micuța a fetei.

Taehyung lăsând ca un oftat să-i scape printre buze își îndreptă buricele degetelor spre chipul fetei pe care îl presă pentru a șterge cu blândețe lacrimile apoi își ridica privirea pe care o fixa pe ochii fetei,care erau atât de triști,baiatul inspectându-i exact ca în alte dați pentru a-si da seama de ceea ce simte fata,știind ca ochii ei nu ar fi mințit niciodată.

— Tn...cred ca astăzi ar trebui sa ramai aici,uită ce s-a întâmplat astăzi,nu știu ce e între tine și Jun-

— Nimic!strigă fata fără să-și dea seama,apoi își regla din nou tonul vocii...scuze nu ar fi trebuit sa țip...dar eu nu vreau sa vorbesc despre asta...și în plus nu pot sta aici...vorbi fata apoi se ridica fiind însă urmata de Taehyung care îi prinse brațul întorcând-o catre el

— De ce încerci din nou sa fugi Tn?!
Încerci din nou sa te îndepărtezi de mine,ti-am spus ce simt de atâtea ori dar tu?!Ce naiba simti Tn,îl placi pe el sau pe mine,pe cine iubești Tn...

— E-eu...ce naiba putea răspunde când nici macar ea nu știa?Planul de a-i evita pe ambii eșuse lamentabil,se afla într-un cerc vicios care nu se putea sfârși decât cu suferința unui dintre ei,suferința pe care ar fi preferat doar ea sa o îndure, vroia cu atâta ardoare sa uite tot ceea ce se întâmplase între ea și Jungkook dar în același timp vroia sa fie sicera cu Taehyung, însa dacă sinceritatea ei l-ar fi ranit din nou pe brunet?

Pentru ea singura soluție era sa fuga de ce simte,să își îngroape  undeva într-un  colt al sufletului toate amintirile cu brunetul și sentimentele confuze în ceea ce îl privea pe prietenul ei cel mai bun.

— Taehyung te rog dă-mi drumul la mân...încerca să spună fata cu calmitate însa băiatul o întrerupe numaidecât vorbind cu frustrare.

— Ai idee cât timp te-am așteptat Tn?!
Am așteptat un semn din partea ta,
orice care sa ma îndepărteze de disperarea de care dădeam dovada...
dar tu m-ai uitat atât de ușor și în plus l-ai iertat pe cel care a încercat de atâția ani sa ne despartă și chiar ma mințit cum ca ai fi moartă!!Iar după modul în care-l privești...sunt sigur ca ai sentimente pentru el,având în vedere ca plângi fiindcă l-ai văzut cu alta femeie...

Fata ca răspuns prefera tăcerea,își îngropa cuvintele înghițind în sec îi evita privirea pierduta a brunetului, să-l rănească și pe el precum l-a ranit pe Jungkook era ultimul lucru pe care-l vroia însa nu-l putea minți ca încă il iubește,simțea confuzie în ceea ce-l privea însa sentimentele erau aproape inexistente,îl iubea precum l-a iubit pe Jungkook la început exact ca pe un prieten drag,însa și-a jurat sa nu repete aceiași greșeală,așa că își promise că îl va uita pe Jungkook și își va tine de asemenea toate sentimentele ascunse.

Discuția celor doi,se întrerupse în clipa în care pe usa își făcuse aparitia Samanta,moment în care Taehyung își mări privirea privind catre chipul șocat al brunetei.

— Iubitule...cine este ea?
Întreba fata fără nicio rușine,moment în care bruneta îl privi cu nervozitatea pe bărbat apoi parasi apartamentul trântind usa în urma sa,Taehyung se îndrepta însa numaidecât catre usa, fiind prins însa de încheietura mâini fix înainte sa părăsească încăperea.

— Ce s-a întâmplat iubitule,de ce ești atât de agitat dintr-o da-

— Ce cauți aici Samanta?!
De ce te-ai întors știi prea bine ca ne-am despărțit?!De ce naiba ma tot cauți?!Încetează să-mi mai spui iubit și dispari odată din viata mea!!