Circumstanțe༆K.thv

Capitolul 3:Te cunosc

                                                       -𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭-

Tn:Aaa,cred că mă confundați cu cineva...
Spun încercând să fiu calmă deși îmi era destul de greu datorită priviri sale insistente și totodată persistente.

— Este posibil,îmi pare rău în acest caz.
Să continuam te rog,de unde am rămas!
Îmi spune acesta îndepărtându-și privirea și focusându-se pe dosarul din fața sa în care se aflau datele mele.

— După cum spuneam deși ai întârziat la interviul pe care îl aveai programat, sunt dispus să trec cu vederea fiindcă pari o persoană destul de capabilă și cred că ești potrivită pentru post,poți începe de mâine,ce spui?

Înghit în sec,apoi îmi ridic privirea către el,acum că îl privesc pot spune că nu s-a schimbat foarte mult și probabil de aceea îmi era vocea sa atât de familiară,este în continuare la fel de perfect precum îl știam deși ochii lui par a fi destul de obosiți ceea ce mă întristează...

Tn:Ăm da,desigur mâine voi fi prezentă la timp de această dată!
Spun câștigând din partea sa un zâmbet,care parcă este molipsitor de-a binelea fiindcă ma făcut și pe mine să zâmbesc deși eram în continuare în altă lume parcă.

                           |Pov.Tn|

Simțeam cum genunchi mei sunt pe cale parcă să cedeze în momentul în care am părăsit firma,mă așez pe una dintre băncile din apropiere.Lacrimile îmi alunecă ușor pe obraji,iar privirea îmi este fixă,în acel moment nu mă puteam gândi la nimic,era de parcă sufletul îmi părăsise trupul care acum era paralizat iar mintea îmi era în alta parte.Tot ceea ce se petrecuse în urma cu câteva minute doar a reușit să redeschidă parcă cursul amintirilor și totodată trăirilor pe care le-am experimentat împreună cu Taehyung.

Eram conștientă ca acesta fusese prima și unica mea iubire,și chiar dacă la început am crezut ca era vorba doar despre o iubire puerila totul s-a transformat cu timpul iar relația dintre mine și el se sudase atât de mult încât aproape fiecare gând al meu se îndrepta către el,deci chiar dacă relația noastră a fost construita pe baza unei prieteni am ajuns ambi pana în punctul în care eram dependenți unul de altul...
Și tocmai de aceea ruptura dintre noi din acea seară fusese atât de dureroase pentru mine...

Mă îndrept într-un final cu pași mici către stația de autobuz,și deși încă aveam sentimentul că mă aflam sub efectul unei hipnoze încerc să mă redresez pentru a nu atrage atenția asupra mea.

Sunt trezită parcă din acea transa în momentul în care simt cum telefonul îmi vibrează în geantă.Cotrobăi în aceasta pana ce il găsesc,iar în momentul în care îndrept ecranul spre față observ că cel care mă suna nu era nimeni altul decât Jungkook...
Probabil este curios de cum mi-a mers la interviul.

— Hei Tn!Ce faci?
Cum a mers cu interviul tău?
Ma întreabă acesta fără urmă de reținere imediat ce îmi îndrept telefonul spre ureche,se putea distinge ușor din vocea sa entuziasmul și curiozitatea.

Tn:Bună Jungkook.Interviul a mers foarte bine....am fost angajată...
Îi răspund având vocea destul de joasa contrara cu vocea sa,veselă parcă.

— Păi asta e bine,nu?
Adică asta îți doreai,nu-i așa?
Îmi vorbește acesta fiind ușor nedumerit datorită atitudinii mele.

Tn:Da!Este excelent,scuză-mă sunt doar puțin obosită...
Răspund încercând să par cât se poate de naturala astfel încât sa nu își dea seama,chiar vroiam să păstrez acest post,nu vroiam sa mai depind de el,
oricum este destul cât de mult m-a ajutat pana acum.