Circumstanțe༆K.thv

Capitolul 23:Surpriza

                                                  -editat-

— Eu...păi...
Bruneta era așezată în continuare în brațele băiatului doar că de această dată încerca pe cât posibil să îi evite privirea se simțea stânjenită și ușor anxioasă,nu îi spuse niciodată lui Taehyung ce se întâmplase cu ea cât timp acesta lipsise,el nu știa că aceasta fusese violată,îi era încă teamă să îi spună și se gândea că după ce va afla asta,acesta ar fi respins-o...

Băiatul zâmbise către brunetă,apoi o ridicase din brațele sale lipind-o mai apoi de canapea,privind-o în ochi.

— E prima data după mult timp așa-i?
Îi spuse acesta fiind așezat deasupra sa privind-o,zâmbind în continuare. Observase cum fata își lăsase privirea în jos,considerând că avea dreptate nici măcar nu înțelese care este adevăratul motiv defapt.

— Da,ai dreptate...
Îi spuse aceasta încercând să își rețină lacrimile,încă o durea,iar întâmplarea aceea parcă era imprimată în mintea sa și nu îi dădea absolut deloc pace.

— Înțeleg,chiar ești inocentă Tn...
De asta te iubesc atât de mult,niciodată nu te-a preocupat asta.Știi,nu prea te-ai schimbat totuși ai rămas la fel de timidă!

— În fine,voi merge la duș.Îmi pare rău dacă te-a deranjat întrebarea mea...
După ce spuse asta brunetul se ridicase îndreptându-se către scară,privind-o înainte de a pleca pe fata care era așezată pe canapea și respira acum ușurată.

De cum se îndepartase brunetul,fata luase perna care se afla pe canapea în mână acopernidu-și fața cu aceasta,
întâmplarea de adineauri redeschise parcă tot cursul amintirii,o amintire tristă care era în continuare dureroasă,
o amintire care îi schimbase absolut toată viața,îi distruse ființa,îi luase demnitatea,o înjosise.

Lacrimile curgeau în tăcere pe chipul tinerei,care deja era obișnuită cu plânsul în tăcere.Era obișnuită să nu depindă de ajutorul nimănui,nimeni nu fusese alături de ea în cele mai grele momente și tocmai de aceea era cu atât mai puternică acum.

                         |𝑲𝒊𝒎 𝑻𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈.𝒑𝒐𝒗.|

Încă nu înțeleg de ce am spus asta,am fost mult prea direct iar acum probabil și-a făcut deja o părere despre mine,
probabil crede că vreau să profit de ea sau am chemat-o aici pentru asta...
Însă nu este așa,mi-am dorit atât de mult să o revăd,sa o sărut,să pot spune din nou că este a mea,că este iubita mea,însă am exagerat...

Sper să pot remedia situația,chiar dacă probabil voi fi mult prea rușinat când o să mă întorc ca să o mai pot privi.

— Aish,trebuia să mă abțin!!
Lovesc cu pumnul cabina de dus,nici măcar nu mă interesa că reușisem sa mă lovesc la mână iar acum sângele se prelingea printre picăturile de apa care îmi strabăteau corpul,vroiam doar să mă calmez pe lângă sentimentul de nervozitate,aveam și alt sentiment care reușise să mă neliniștească,știam ca era cauzat de ea însă nu îmi dorea să recunosc că o vroiam doar datorita unui sărut,nu știu ce se întâmpla cu mine în acele momente,aveam atât de multe sentimente cumulate,nu știam dacă era bine că am sărutat-o dacă și ea vroia asta,nu mi-a spus clar ca încă m-ar iubi,mi-a mărturisit că este confuză ceea ce mă face să cred că simte ceva și pentru Jungkook.

Mă enerva și simplul gând că ea ar putea fi a lui,și nu a mea,nu știam ce se petrecuse între ei cât timp eu nu am știut nimic despre ea.

Oare am căutat-o degeaba?Oare eu sunt singurul care mai are sentimente?Sunt singurul care încă tânjește după simpla sa prezență?Singurul care nu a reușit  să o înlocuiască sau care nu a uitat-o?

Încercam să mă calmez însă mormanul de gânduri care parcă formaseră un adevărat ghem în mintea mea nu îmi dădea nicidecum posibilitatea să mă gândesc la altceva,să uit cu atât mai puțin.Intreaga mea ființă,fusese închinată parcă ei,atâția ani de neștire atâția ani în care am căutat-o nebunește puteau fi inutili doar dacă ea mi-ar spune o simplă propoziție.
Știam că o iubesc însă oare era de ajuns ca ea să simtă la fel față de mine?Simpla mea iubire era suficienta ca să o câștig?

După ce am terminat dușul am coborât în living unde se afla Tn,marea mea surprindere fusese însă că am găsit-o dormind,eu care credeam că nu poate dormi pe timp de furtuna însă probabil că are dreptate cu ceea ce spune,ea chiar s-a maturizat.Era la fel de frumoasă ca în prima zi când am cunoscut-o,chiar dacă la început am fost prieteni mereu am remarcat că este extrem de frumoasă,trăsăturile ei sunt pur și simplu perfecte.

Am îndeparat o șuviță de păr care mă impiedica să o privesc în toată   supremația sa,apoi i-am mângâiat ușor obrazul încercând să nu o deranjez dar se pare că nu am reușit fiindcă observ cum se foiește pe canapea apoi se ridică privindu-mă,era atât de drăguță...

— Taehyung,cât este ceasul?
O aud cum mă întreabă somoroasă,
făcându-mă să zâmbesc era atât de drăguță,îmi era dor să îi aud vocea.

— Este aproape 18:00,Tn...
Spun zâmbind observând cum aceasta se ridică repede fiind agitată.

— Poftim??
Trebuie sa plec,Taehyung acum!!
Îmi spune aceasta,din vocea sa observandu-se neliniștea,era și mai agitată acum.

— Desigur Tn,te voi duce eu...
Spun cu o urmă de tristețe în glas,nu vroiam să plece,fiindcă nu știam când urma să o mai vad,puteam totuși să sper ca asta o sa fie cât mai curând.

                          |Tn.pov.|

Puteam doar să sper că Jungkook nu s-a întors încă din călătorie,eram atât de agitată încât stăteam de câteva minute bune în fața uși și nu îmi găseam curajul să o deschid,dar pana la urma am deschis-o cu o urmă de reținere,
fiind imediat inundata de întuneric,pe semne că nimeni nu se afla în conac.

Rasuflu ușurată iar apoi după ce aprind lumina în sufragerie îmi așez geanta pe canapea și mă îndrept către bucătărie,pentru a bea un pahar cu apa,îndrept paharul către gură pentru a bea însă vocea care se auzise din spatele meu reușise să mă facă să scap paharul din mână acesta spărgându-se imediat.

— Deci te-ai decis însfârșit să apari...