Capitolul 16:Îmi pare rău...

302 27 3
                                    

                                                -editat-

Bruneta ținea obiectul cu,care își lovise fostul iubit adineauri,având bluza de pe ea ruptă.Fusese nevoită adineauri să recurgă la un gest extrem,să lovească persoana pe care a considerat-o prietena sa atâția ani.Totuși brunetul fusese de vină pentru gestul spontan al fetei,atitudinea ciudată a acestuia cauzată de alcoolul consumat o speriase pe brunetă.

Lacrimile îi inundară obrajii rozali ai brunetei,acesta se apropie de băiatul care era întins pe podeaua rece,fiind acum inconștient.

— Îmi...îmi pare rău...
Nu...nu am vrut să îți fac rău...te rog să fi bine...

Bruneta îi ridicase capul băiatului așezandu-l în brațele sale,mai apoi îi atinse obrazul începând din nou să plângă.

— De ce...
De ce te-ai schimbat atât de mult??
De ce nu mă înțelegi,de ce încerci să mă ții închisă aici și mă tratezi ca pe un obiect??

Eu...eu credeam  că mă iubești...așa...așa mi-ai spus...
Mi-ai spus că nu mă vei răni și totuși ai făcut-o,mi-ai spus că o să mă protejezi și totuși nu ai făcut-o...de ce Kooky?

Eram prieteni atât de buni,ce s-a schimbat între noi?Erai singurul în care aveam încredere,singurul care ma sprijinit mereu...

Bruneta își așeză capul pe pieptul brunetului plângând în continuare,nu ar fi vrut să recurgă la un astfel de gest.
Îl iubea,îl iubea extrem de mult pe Jungkook chiar dacă diferit față de cum o iubea el...

Bruneta își ridică capul de pe pieptul lui Jungkook în momentul în care simți mâna acestuia care îi mângâie părul.

— Ce s-a întâmplat Tn...
Nu îmi amintesc nimic...
Spuse brunetul ridicându-se fiind complet derutat,neștiind ce s-a întâmplat orele trecute.

— Aish..
Și de ce mă doare capul atât de tare?
Brunetul o privise pe fata care se afla acum într-un colț,privindu-l speriată.
Cu haina ruptă prin care se vedea lenjeria.

Jungkook se ridicase numaidecât apropinduse ușor de brunetă aceasta însă tresări,depărtându-se...

— Tn...
Eu...eu ți-am făcut ceva,iubito?
Spune-mi te rog că nu ți-am făcut nimic...

Spuse brunetul cu teamă,privind-o pe fata care stătea speriată într-un colț.

Tn:Nu mi-ai făcut nimic Jungkook,sunt bine...
Nu ai reușit să îmi faci ceva fiindcă te-am lovit,iar apoi ai leșinat...

Răspunse bruneta fără ca măcar să îl privească,Jungkook imediat cum auzi se sprijini cu mâna de perete,lacrimile curdandu-i pe obraji.

— Adică...eu...eu ți-am făcut asta?
Nu...nu se poate eu...eu nu sunt un monstru Tn,mă crezi da?
O întrebase brunetul pe fata prinzandu-i mâinile pe care le sărutase.

— Eu...eu te iubesc Tn...
Nu...pot să cred că am încercat să îți fac asta...iartă-mă...îmi pare atât de rău!
Spuse brunetul mai apoi se așeză la picioarele fetei plângând incontrolabil.

— Nu voi mai încerca așa ceva niciodată,micuțo...
Spuse brunetul îmbrațisand-o strâns pe brunetă mai apoi coborând cu ea în living...

— Iubito,ce ar fi să mai ieși și tu puțin din casă,ce ai spune dacă am ieși în oraș astăzi?
Bruneta îl privește,zâmbind mai apoi totuși mirând-o propunerea...

Circumstanțe༆K.thvUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum