Capitolul 34:Petrecerea cu măști

95 12 0
                                    


Baiatul privea în gol de mai bine de 10 minute fără să mai aibă curajul să spună ceva,vestea venise precum o săgeată otravită asupra sa reușind să-i mănânce ființa în întregime

Privi scurt catre fata care privea catre geam în timp ce zăpada albă cadea încet într-o liniște perfecta armonizata cu felinarele instalate pe străzi care pâlpâiau timide în pofida gerului care se instalase.

O privea analizând chipul inocent al acesteia,nu înțelegea cum cineva a îndrăznit să-i facă un asemenea rău, nu ei...nu lui Tn a lui,cea mai buna și sincera persoana pe care o știa,singura persoana care merita toată iubirea din univers,furia îl cuprinse pe bărbat făcându-l să-si stranga pumnul fără să-si mute privirea din locul în care se afla fata,trebuia să o răzbune,să-l facă pe cel care a înjosit-o să plătească pentru tot ceea ce făcuse,nu mai conta nimic altceva decât  ca  cel care indraznise să-i atingă pretioasa iubire să fie pedepsit chiar dacă la urma chiar însăși el ar putea fi arestat după asta.

— Cum îl cheamă...?
Întreba cu vocea tremuranda brunetul incercand să-și mențină cât de cât cumpătul în ciuda veștiilor rele care se țineau lanț.

Fata își întoarce privirea având lacrimi în ochi,pe care însa le șterge cu repeziciune apoi se apropie de locul în care se afla bărbatul apoi rosti slab numele fără să-l privească în ochi pe bărbatul din fața sa.

— Han...Han Mong...rosti fata slab fără să aibă curajul să-l privească din nou pe bărbatul care o privea acum șocat atunci când auzi numele unui prieten apropiat de-al său.

— P-poftim?!
Vrei sa spui ca în tot acest timp cel care ți-a făcut asta a fost Han?E...e imposibil el e unul dintre prietenii mei...el...el a fost atât de bucuros atunci când a aflat despre noi...

Fata își ridica privirea șocată,să-l audă pe baiatul de care altădată fusese atât de legata,simplu gând ca el punea la îndoiala sinceritatea sa o ranea,își șterge din nou lacrimile apoi îl privi fix pe băiat lipsita parca de emoție.

— Nu contează oricum,a trecut...
Nu ma aștept sa ma înțelegi sau sa ma ajuți,ma pot descurca singură,acum dacă nu mai ai nimic de spus lasă-mă te rog să plec.vorbi fata rece,poate mult mai rece decat ar fi vrut.

— Vorbești serios Tn?!
Cum poți crede ca m-aș putea îndoi vreodată de tine?Tu care ma cunoști cel mai bine,chiar nu-ți dai seama cât de mult însemni pentru mine?!Nu îți dai seama cât de mult am sperat ca o sa te pot revedea?

— Vreau să fiu alături de tine Tn...
Sa te protejez și să-ti demonstrez cât însemni pentru mine cât de mult te iub-

— Mă iubești?!
Cum poți vorbi despre iubire in continuare Taehyung?!Vorbești despre iubire în condițiile în care m-ai mințit atâta timp?!Am fost singura care a sperat sa te întorci defapt Taehyung, dar tu în schimb m-ai uitat extrem de repede...
A fost deajuns o singura fata pentru asta în timp ce eu...am sperat ca o sa te uit însa am eșuat cu fiecare încercare...

— Tn eu nu te-am mințit niciodată!!
Samanta era o simpla colega de la universitate,era îndrăgostită de mine, iar în clipa în care am refuzat-o a creeat o obsesie asupra mea,am văzut-o mereu ca pe o simpla prietena,îi povesteam despre tine,tu erai singura fata la care mă gândeam Tn...în ciuda despărțiri noastre,nu am putut sa te înlocuiesc...

— Taehyung...dă-te din fața mea,vreau sa plec,nu am niciun motiv să-ți mai ascult minciunile...vorbi fata cu asprime apoi parasi vechea moara sub privirea tristă a băiatului.

                                   ***

După alte trei ore șatena se afla din nou în același loc,pe canapeaua din living în timp ce mânca din ramen-ul mult râvnit intreaga zi.

Circumstanțe༆K.thvUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum