Făina era singurul ingredient pe care îl observai oriunde îți aruncai ochii în bucătăria în care se aflau cei doi tineri. Puteai observa cu ușurință urmele albe care îmbrăcau piesele de mobilier din lemn masiv dar precum și bibelourile care acum era acoperite de acea pudră albă asemenea zahărului.
— Jungkook ți-am spus să te oprești!
Acum privește,bucătăria este un dezastru!Trebuie să o curățăm înainte să se întoarcă fratele tău de la cumpărături,știi cât de strict este în privința curățeniei!!
— Nu am fost eu cel care a venit cu ideea de a pregăti prăjituri!La cum mă cunoști trebuia să-ți fi dat seama că o să fie un dezastru!zâmbi brunetul în timp ce se scutura de făina care îi acoperea umerii.
— Uitsem pentru o clipă!
Am uitat ca tu și Taehyung nu va pricepeți în bucatarie decât să faceți dezastru!Ba chiar îmi amintesc de o întâmplare în care Ta..
Imediat cum conștientiză ceea ce spuse bruneta își așeză mâna deasupra gurii fără să mai continuie ceea ce voia să spună cu câteva clipe în urmă.
— Ce s-a întâmplat Tn?
De ce te-ai oprit,eram interesat de ceea ce vroiai să îmi spui adineauri.
Zâmbi ușor brunetul apoi înghiți în sec pe semne că întreaga discuție îi creease o stare de disconfort.
— Îmi pare rău Jungkook....
Am uitat că tu și el nu mai sunteți prieteni,însă e greu să-mi șterg din minte toate amintirile cu noi trei...
Fata privea acum în jos în timp ce din ochii ei cristalini curgeau încet lacrimile mici și curate precum era și ea de altfel.Avea un sentiment de pustiu atunci când se gândea la clipele frumoase dintre ea și prietenii ei dar știa că acele clipe nu se pot întoarce și ca vor rămână o amintire a ceva ce într-un timp i-a adus atâta bucurie.
Băiatul își scutură făina de pe mâini apoi cu degetul mare îi șterse obrazul umed fetei urmând ca mai apoi să o cuprindă într-o îmbrățișare călduroasă.
— Regret Tn...
Defapt toată această disputa este din vina mea,și pe lângă faptul ca mi-am pierdut cel mai bun prieten și chiar din contra am ajuns să îl consider adversarul meu...acum risc și să te pierd pe tine...
Regret ceea ce s-a întâmplat atât de mult și sper ca într-o zi vei avea puterea să mă ierți exact cum sper ca o să ma ierte și Taehyung,te iubesc atât de mult Tn sper ca știi asta...
Obrajii fetei se colorară într-o nuanță de roz iar inima începu să îi bata ușor mai repede,își afundă capul mai bine la pieptul băiatului pentru a ascunde acel sentiment bizar care o învăluise dintr-o dată.
/Pov.Tn/
"Oare de ce îmi bate inima atât de tare?
E destul de bizar,nu mi s-a mai întâmplat asta în preajma lui Kooky, singurul care îmi făcea inima să bată atât de repede în trecut era Taeh...
Gândurile astea erau atât de ciudate încă m-au făcut sa îmi ascund mai bine chipul de Jungkook,era ciudat ceea ce simțeam,era oare grija asta?Sau mie chiar a ajuns să îmi placa de prietenul meu?Am ajuns sa-l privesc pe Jungkook diferit doar pentru că acesta a ajuns să mă trateze din nou exact ca pe prietena sa?Din nou aveam acel sentiment de confuzie,era ciudat cum acest sentiment s-a instalat în subconștientul meu,era mila asta sau eram cu adevărat îndrăgostită de el?
Dacă ma gândesc bine eu sunt cea demna de mila fiindcă într-un final deși am încercat să evit situația asta,am reușit să-i rănesc pe ambii,eu sunt adevăratul monstru din această poveste și de aceea eu sunt cea care merita sa fie privata de iubirea lor...
Totuși mă întreb,dacă îi voi oferi o șansă lui Jungkook atunci cel care va suferi va fi Taehyung?Merita sa rănesc din nou pe cineva pentru ca eu să fiu cea fericita?De ce s-ar îndrăgosti oricine de cineva ca mine?Merit o astfel de iubire?Sunt demna de așa ceva?
Iubirea lor este atât de pura,am fost atât de oarba încât nu am realizat ca eu sunt defapt ceea care a cauzat ruptura dintre noi,defapt eu eram cea care merita sa sufere nu ei,iar adevăratul monstru eram eu defapt."
—Tn...
Cred...cred că ar trebui să mergi la el...
Jungkook îmi vorbește dintr-o dată iar ceea ce mi-a spus era cât se poate de serios încât a făcut ca inima să-mi bată din nou cu putere.Îi studiam atent chipul,era serios,nu zâmbea,vocea sa nu părea tremurândă ba chiar nici măcar furia nu era vizibilă deci vorbea cu siguranță,o siguranță pe care nu am mai văzut-o pana acum la el,era uimitor cât de mult s-a maturizat defapt.
Tot ce am făcut a fost să înghit în sec,iar
fără să-mi dau seama amintirea de zilele trecute în care Jungkook mă îmbrățișase și mă implora cu lacrimii în ochii să rămân doar prin simplul fapt că vroiam să-l ajut pe Felix la curățenie, îmi revenise imediat în subconștient.
Dar acum însă exact aceeași persoana stătea în fața mea iar cuvintele spuse au avut o profunzime extraordinară,fix înainte să pot spune ceva acest începe din nou să vorbească exact ca înainte cu aceeași siguranță:
— Ar trebui să mergi la Taehyung,Tn...
Pana la urmă el este cel pe care îl iubești,iar eu...nu te pot forța să rămâi aici la nesfârșit...sperând ca într-o zi sa ma iubești...
Iar de asemenea regret ceea ce s-a întâmplat între noi,tot ceea ce am făcut a fost oribil știu că te-am rănit și probabil nu mă poți ierta...însă sper ca într-o zi vom putea fi din nou exact cum eram la început...
Imediat după ce a terminat de vorbit,
Jungkook se îndepărtă pornind către gradina casei.Dupa atâtea timp în care am sperat ca voi putea pleca din aceasta casa,acum el pur și simplu îmi spune ca pot pleca și fără să-si mai arate durerea se îndepărtează de mine atâta de repede fără să-mi ofere posibilitatea de a vorbi cu el...fără să-i pot spune măcar la revedere...însă de ce doare atât de mult acest gând?
De ce simt ca încă nu pot spune "La revedere"?
După ceva timp exact în holul în care l-am așteptat prima oara pe Jungkook unul dintre angajați săi îmi lăsase valizele pe care era așezat un bilet pe care scria un singur cuvânt:"Regret"...
Cu acel cuvânt întipărit în minte am ajuns să părăsesc conacul în care am locuit câteva luni bune,iar după ce am aruncat o ultima privire către acesta am urcat în mașina care era parcată în fata conacului,iar șoferul a pornit lăsând în urma doar ceața serii care învăluia conacul făcându-l pe acesta să devină o simplă amintire,o amintire a cruzimii de care am putut da dovada în doar câteva luni și o siguranță a ideei ca singurul lucru pe care îl merit ar fi sa fiu privata de iubire și să sufăr exact cum au suferit și alții din pricina alegerilor mele...
CITEȘTI
Circumstanțe༆K.thv
Romans"Uneori este greu să ne dăm seama de ceea ce simte persoana de lângă noi,chiar dacă am petrecut mult timp în compania acesteia și chiar dacă avem impresia că știm totul despre ea,dar defapt nu este așa." "Noi știm atât cât vrea persoana respectivă s...
