-editat-
Bruneta îl privea în ochi pe băiatul care
era atât de aproape de ea,fiind curios și complet concentrat la ceea ce urma să spună bruneta.
Insă aceasta privea în gol,neștiind cum ar putea să povestească asemenea întâmplare care i-a marcat întreaga viață făcând-o uneori chiar să se întrebe dacă aceasta nu era decât un obiect pentru partenerul pe care îl avea fiind mereu forțată să execute tot ceea ce acesta îi spunea.
— Iubito...ce este?
Întrebase brunetul atingând ușor obrazul fetei cu degetul arătător îndepărtând câteva fire de par care stăteau răsfirate.
Însă bruneta nu fusese în stare să ofere niciun răspuns,doar își ridică privirea,
privindu-l pe băiatul care se afla lângă ea atât de aproape.
Un oftat se făcuse auzit din partea băiatului,care o privea acum pe fata de lângă el cu o ușoară urmă de vinovăție.
— Tn...
Vreau să știi că regret tot ceea ce s-a întâmplat astăzi,am greșit,nu trebuia să mă comport așa și să mă enervez...
Probabil te-am speriat,deci îmi pare rău
Bruneta îl privea pe băiatul de lângă ea zâmbind ușor,având o fărâmă de speranță,fiind liniștită că nu a trebuit să mai povestească întâmplările care au marcat-o atâta timp.
— Asta înseamnă că o să mă lași să plec?întrebase bruneta având o urmă de speranță în glas și ochii acesteia sclipind,așteptând cu nerăbdare răspunsul.
Însă reacția brunetului fusese extrem de neașteptată.
— Să pleci...
Spuse acesta încet mișcându-și nervos maxilarul,având din nou o privire rece care era îndreptată spre brunetă.
— Doar la asta te gândești!!!
Ți-am spus foarte clar că asta este casa noastră,nu poți pleca de aici!!!Nu îți permit,tu ești a mea!!Îmi aparți doar mie!!
— Îți aparțin?!
Ai impresia că eu sunt o păpușă Jungkook??Că poți face tot ceea ce dorești cu mine?!!Eu nu sunt un obiect Jungkook!!!Și nici nu îți aparț...
Bruneta nu apucase să termine căci Jungkook dărâmase tot ceea ce se afla pe masa pe care o pregătise adineauri.
Un ciob reușind să o rănească pe fata la picior.
— Ba tu îmi aparți mie!!!
Ți-am spus și îți repet că eu sunt singurul bărbat pe care trebuie să îl iubești!Nimeni nu o să ne mai despartă de acum încolo,nici măcar Taehyung!!
— Jungkook nu îți dai seama că asta este obsesie!!Oprește-te odată!!!
Asta ne rănește pe ambi,nu îți dai seama?!vorbi fata cu tristețe în glas.
— Tu și Taehyung ați reușit de mult timp să mă răniți,Tn!!
Tu nu ți-ai dat seama de ura cu care îl priveam pe Taehyung de fiecare dată când erați împreună,de modul în care te priveam fără ca tu să mă observi sperând ca,cu timpul să mă observi,și să mă consideri un bărbat nu doar un copil mic și neajutorat,dacă asta este obsesie,atunci da sunt obsedat Tn!!
Dar asta este din vina ta!!Tu m-ai făcut să fiu așa!!Dacă îmi ofereai o șansă atunci aș fi fost altfel!!Acum însă,sunt obsedat de tine și de aceea nu o să îți permit să mă părăsești vreodată!!
Bruneta rămăsese uimită de tot ceea ce spusese Jungkook,deci ea...
Ea era motivul pentru care Jungkook se comporta așa,băiatul înlocuise iubirea de altă dată cu o adevărată obsesie,
fiind clar acum că Jungkook suferea cu adevărat.Cum ar putea ea să îl ajute?
Ce ar putea face?
CITEȘTI
Circumstanțe༆K.thv
Romance"Uneori este greu să ne dăm seama de ceea ce simte persoana de lângă noi,chiar dacă am petrecut mult timp în compania acesteia și chiar dacă avem impresia că știm totul despre ea,dar defapt nu este așa." "Noi știm atât cât vrea persoana respectivă s...
