Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 5: Cofesiunile vrăjitoarei

Angela păşi pe podeaua vechii fabrici de cherestea privind spatele vrăjitoarei Katherine. Se mişca încet în ciuda faptului că era conştientă că vrăjitoarea ştie că a ajuns. În cele din urmă se opri la o distanţă de zece paşi de vrăjitoare şi aşteptă.

Fabrica de cherestea fusese închisă în urmă cu zece ani când oraşul vecin dobândi materiale mai rezistente, o priceperă mai bună şi preţuri mult mai mici. Înainte de a le da drumul vrăjitoarea, Angela şi James cercetaseră amănunţit fabrica. Ceea ce mai rămăsese erau doar maşinării vechi şi ruginite, un etaj superior cu câteva birouri complet goale de orice urmă umană şi geamurile sparte cu podeaua plină de cioburi. 

Încă de când ajunsese ştiuse că nu era nevoită să cerceteze dacă existau semne ale unei ambuscade. Vrăjitoarea nu i-ar fi trădat niciodată inamicilor săi, nu şi-ar fi trădat copiii- cum le spunea ea. Katherine nu se avea bine cu "lupii" şi îi evita mereu.

- Ştiam că vei veni, spuse vrăjitoarea.

- M-ai chemat.

Nici un sentiment nu se putea citi în tonul formal al Angelei. Între cele două fiinţe supranaturale se lăsase liniştea. Angela analiză spatele vrăjitoarei. Nimic nu i se părea suspect sau ciudat din postura sa.

- Cum se face că ai avut-o pe Alice? întrebă Angela.

- Un grup format din patru vampiri aveau de gând să mă oblige să fac un ritual foarte... neortodox şi periculos.

Angela pufni. 

- Nimic din ceea ce facem noi nu este ortodox. 

Vrăjitoarea făcu o mişcare simplă care atrase atenţia Angelei. Îşi duse una dintre mâini într-o parte a corpului şi se opri.

- Ce fel de ritual? întrebă cu grijă Angela, îi era teamă să nu o supere pe femeia care îi oferise o a două şansă la viaţă.

- Tamir este mort şi la fel este şi Caden. Aveau de gând să mă oblige să folosesc copilul pe post de portal şi să îl aduc înapoi pe Tamir.

Angela se cutremură auzind acestea. Vampiri care o uciseseră avuseseră de gând să îi implice nepoata în teroarea vrăjilor şi a ritualurilor. O furie oarbă o cuprinse iar colţii ei se măriră instantaneu din această cauză. Îşi dorea cu disperare să sfâşie cei patru criminali. Scoase un mârâit iar cu o sforţare se controlă şi reuşi să vorbească sugrumat.

- Unde sunt ei acum?

- Depinde cât de curate au fost sufletele lor când au trăit ca şi oameni.

- Ce vrei să spui cu asta?

- Am avut eu grijă de ei înaintea ta.

Angela scoase un mârâit. Orice ar fi făcut vrăjitoarea era sigură că nu fusese nimic dureros şi la fel de hain comparativ cu ceea ce doriseră vampirii să facă. Angela i-ar fi chinuit cum ştia ea mai bine până i-ar fi făcut să îşi dorească moartea.

- Am o întrebare.

- Nu ai doar o singură întrebare, draga mea, ai mult mai multe.

Angela clipi uimită. Întradevăr avea mai mult de cât o singură întrebare.

- De ce, dintre toţi copiii de pe lume, au ales-o pe Alice? Nu o spun pentru că m-ar fi bucurat să mă trezesc cu Tamir din nou umblând liber, o spun pentru că mă revoltă că au luat-o de la părinţii ei.

- Alice este unică. De când nu mai este, sau era, un război între vampiri şi vârcolaci fosta ta familie de patrupede s-a împerecheat cu oamenii şi au dat naştere unor vârcolaci impuri. Alice face parte dintr-o familie în care au existat doar vârcolacii puri de ambele părţi.