Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 26: Eroul

Îmi cer scuze că unii dintre voi vor citi două paragrafe pe care le-au citit deja în capitolul anterior. Am făcut o mică modificare în capitolul de ieri şi am luat două paragrafe ca să le pun aici. Ca să vă scutesc puţin de cele două paragrafe deja citite de unii dintre voi am să le însemnez cu ~~~ ca să ştiţi care sunt.

În timp ce Alice era în casă şi se recupera după răceala odioasă Eroul era afară. Stătea în faţa geamului ei ascuns de privirile oricui putea să treacă şi să îl observe. O pătură de tufişuri mari şi dese şi mai multe trunchiuri de copac îi fuseseră adăpostul în zilele în care ea rămase în casă. Se ascunse în pădure şi o veghease zi şi noapte. De când o văzuse tuşind de ţi se rupea inima îşi spuse că nu o va părăsi sub nici o formă. O veghease în timp ce febra aducea la viaţă cele mai odioase lucruri şi o speriau. El mereu fusese acolo şi se rugase şi sperase ca totul să se oprească. Dormise chircit în ascunzătoare atunci când ea era liniştită şi răsufla uşurat când ea nu mai tuşea. În tot restul timpului el era treaz şi în alertă. De fiecare dată când ea tuşea el era afară, în pădure, ascultând-o îndurerat că nu putea face nimic. Nu îi plăcea gândul că o ştia lângă patru vampiri şi nici posibilitatea de a fi lângă ea când îşi va reveni nu îl mai îmbuna. El îşi dorea să fie şi acum lângă ea când o vedea bolnavă. Nu se temea de o răceală dar ştia, simţea din toată inima iar instinctul îi confirmase acealaşi lucru, că dacă ar sta lângă ea o va face să se simtă mai bine. Îşi dorea să fie lângă ea şi să o simtă cum îl îmbrăţişează şi îşi afundă mâinile în blana lui.

Când doctorul venise să o consulte în a treia zi de când ea rămase în casă ştiuse că ceva nu este bine. Mirosise temperamentul şi gândurile doctorului de îndată ce acesta coborâse din maşină şi cu greu se abţinuse să nu mârâie. Ştia ceea ce îi va face dictorul prietenei sale dar din respect pentru dorinţa ei de a rămâne secretă existenţa lui nu ieşise să îl sfâşie înainte să intre în casă. Nu fusese liniştit ştiindu-l înăuntru deşi în casă era un vampir care o putea proteja. Ştia că nimeni, absolut nimeni nu o putea proteja aşa cum o făcea el iar acel vampir va întârzâia dacă nu chiar eşua. Fusese nervos şi agitat dorindu-şi să poată intra şi să o apere dar nu putea. Vampirul de îndată ce l-ar fi văzut l-ar fi atacat iar el nu ar fi fost suficient de rapid încât să ajungă în camera ei fără un ajutor. Era singur şi ura că trebuia să se bazeze pe ajutorul unui vampir care putea eşua. Îşi dorea cu atâta ardoare să fie lângă ea şi să o poată proteja încât înncepuse să scormonească inconştient în pământul de sub el.

Auzise uşa de la camera ei închizându-se şi mârâi scurt. Nu avea nevoie de nas ca să ştie ceea ce se întâmplase şi să ghicească cum rămase doctorul singur cu ea. Curios de ceea ce îndrăznea doctorul să îi facă şi ştiind să se caţere în copaci se prinse de scoarţă şi sări sus pe creangă. De unde se afla vedea perfect camera ei iar când o văzu trează se mai linişti. O văzuse când se ridicase în şezut iar atunci când căzuse imediat înapoi în pat ştiuse că ea era prea slăbită. Urmării scena din faţa ochilor lui agitându-şi coada vizibil nervos. Îşi spuse că va interveni doar atunci când vampirul nu va mai apărea, doar atunci când va fi aproape prea târziu pentru Alice. Era puternic şi ştia asta iar tot ce avea nevoie ca să pătrundă în camera ei pe fereastră era puţin avânt. Ştia că dacă ar face-o s-ar demasca imediat dar prefera să îşi riste viaţa decât să o ştie violată, prefera să o ştie teafără.

De îndată ce Alice căzuse din pat peste partea cealaltă ştiuse că ea era o luptătoare. O văzuse când îl lovise şi îi veni să strige de bucurie ştiind ceea ce făcuse. Nu avu timp să se bucure căci atunci când auzi un motor de maşină se puse în gardă. Cunoştea torsul maşinii şi ştia că Justin şi Jennifer ajunseseră acasă. Văzuse salvarea Aliciei în cei doi şi se gândi ce ar putea face ca să îi ghideze spre camera prietenei sale. Coborâ silenţios din pom şi simţi cum moare de nervi când îi văzu pe cei doi cum stau în faţa casei şi nu intră ca să o salveze.