Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 18: Sâgerarea unei inimi

Totul era atât de frumos încât îți era imposibil să nu vrei să ieși afară din casă și să te bucuri de soare. Vântul, veșnic grijuliu și plăcut vuia din când în când pentru a răcori pe cei înfierbântați. Soarele, așa cum se aștepta toată lumea, zâmbea și radia cu toată puterea în timp ce oferea căldură. Păsărelele ciripeau cu voioșie în timp ce fie stăteau în copaci pe grengile puternice alături de familiile lor fie zburau prin văzduh și se jucat făcând mici întreceri. Iarba verde și strălucitoare, păpădiile galbene și frumoase, pădurea tânără și plină de viață te invitau să ieși afară din casă și să petreci cu ele. Fiecare dintre ele îți aducea zâmbetul pe buze. Te făceau să vrei să mergi să le întâmpini și să te distrezi sau chiar să te relaxezi în preajma lor. Cu toții simțeau aceast lucru și răspuneadu chemării... cu excepția lui Camy. Ea rămase în dormitorul său de îndată ce termină de gătit mâncarea. Se trezea dis de dimineață și începea să gătească ca de fiecare dată. Când termina câteva ore mai târziu părăsea bucătăria iar întreaga casă primea atenția ei. Ștergea praful, mătura și spăla fiecare colțișor al casei până când acesta lucea mai ceva ca un cristal în razele de lumină ale soarelui. De obicei își termina toate treburile în fiecare după-amiază iar apoi stătea și aștepta cuminte în camera ei. De cele mai multe ori putea fi văzută privind în zare de la fereastra dormitorului. Cei mai mulți care o vedeau stând în aceași poziție credeau că fie murise și înțepenise fie că nu era decât o bucată de carton. Dar dacă se uitau puțin mai atenți la pieptul ei puteau observa ridicările neregulate. Cea ce la geam întodeauna era aceași, adevărata Camy care pur și simplu se uita pe geam până când soarele apunea. De multe ori atunci când nu avea somn, mai exact aproape în fiecare noapte, se ducea la geam și își continua activitatea de după-masă. Stând astfel ajunse să fie considerată bolnavă, ba chiar nebună, iar cei mai bătrâni din haită chemau adesea vrăjitoarea pentru a desface vraja care îi puse stăpânire pe corp. Olivia la început luase în serios situația și mereu făcuse câte o vrajă de a o liniști sau de a-i da pacea de care avea nevoie dar după mai multe dăți își dăduse seama că nici măcar vrăjile ei nu puteau face față. Renunțase să le mai creeze iar acest lucru nu picase destul de bine aspura brunetei. Camy nu doar că se simțea mai rău dar începuse să se vătămeze corporal, nu doar sentimental, iar Olivia se văzu nevoită să îi facă zilnic vizite pentru a se asigura că nu se sinucide. La scurt timp de la începerea tratamentului cu vrăji Olivia se mutase în camera de oaspeți a familiei Clark. Camy suferea puternic în interior iar cei mai mulți dăduseră vina pe pierderea lui Alice dar nu știau decât jumătate din adevăr. Întradevăr, încă suferea după pierderea lui Alice dar pe lângă acea durere se mai adăugase una mai puternică. Ben plecase, o părăsise în urmă cu câțiva ani iar ea rămase cu sufletul pustiu. În fiecare noapte plângea până rămânea fără lacrimi iar nimeni nu era în stare să o liniştească. Aisha încercase de mai multe ori dar nu reuşise decât să îi întărească suferinţa. Deşi o durea inima să o vadă astfel nu putea interveni, de fiecare dată când ea păşea în cameră în toiul nopţii Camy plângea şi mai tare. În ciuda faptului că întreaga ei casă era plină de viață și mereu era cineva care să rămână cu ea se simțea tot mai singură pe măsură ce zilele de la plecarea lui Ben treceau. Olivia își petrecea timpul alături de ea, de cele mai multe ori doar o privea cum muncește nu din cauză că era leneșă ci din cauză că activitatea fizică o ținea departe de gânduririle negre.

După mai multe tentative de sinucidere eșuate Camy înțelese că nu are rost să mai continue. Se socotea vinovată de tot ceea ce se întâmpla, plecarea lui Ben și răpirea lui Alice. Începuse să se autodistrugă. Nu mai mânca și muncea mai ceva ca o sclavă, toate din propria inițiativă. Se pedepsea singură trăind cu inima frântă în mii de bucățele şi tot timpul trasă de cineva ca să continue. Acel cineva care o îndemna să trăiască era Aisha, copila de culoare adoptată care trăia în haită fără a fi un vârcolac. Dacă nu ar fi fost sentimentul de afecțiune pentru ea care rămase Camy ar fi reușit să își ducă la capăt tentativele de suicid. Deși era singură ca părinte încerca din răsputeri să îi ofere un adăpost copilei asigurându-se că are ceea ce mânca și cu ce să se îmbrace. De nimic mai mult nu se putea asigura. Sprijinul emoțional de care avea din când în când nevoie nu i-l putea oferi, rămasă goală pe dinăuntru nu mai avea același mod plăcut de a vorbi. Reușise să trăiască până în prezent fiind tot timpul împinsă de copiii ei și de Olivia. Vrăjitoarea îi făcea de trei ori pe zi aceași vrajă cu care îi putea controla mișcarile corpului. O așeza pe un scaun și mânca la masă alături de Jason, Bella, Ronnie, Aisha și Chad. Scaunul din celălalt capăt al mesei, cel al lui Ben, pentru a nu rămâne gol și a o face cât de cât să se mai liniștească fusese ocupat de Olivia. Vrăjitoarea se mutase în casa ei și o supraveghea de aproape din respect și adorație pentru Ben. Nimeni nu înţelegea de ce Ben o părăsise, o abandonase, când ea avusese cea mai mare nevoie de el