Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 29: Ca la prima întâlnire

Dragii mei, nici nu știți ce surpriză minunată mi-ați făcut de dimineață! M-am uitat în topul poveștilor cu vârcolaci iar, în timp ce primul volum al seriei ocupă locul IV, volumul II ocupă primul loc.

Vă mulțumesc că îmi sunteți alături și îmi citiți cartea, habar nu aveți ce mult înseamnă pentru mine!

Nu vă mai țin, știu că sunteți nerăbdători să dați cu ochii de Erou.

Alice încercă să nu fie prea entuziasmată când coborâse din mașină. Adevărul era că nu îi plăcea felul în care Jennifer șofa și se speria mai tare cu fiecare secundă ce trecea. Dacă Justin conducea rapid când mergeau la școală ea conducea mai ceva ca un pilot de curse în drumul lor spre casă. Zecile de viraje de pe drum fuseseră luate cu atâta rapiditate încât Alice nu crezuse doar o singură dată că vor ajunge pe carosabil. Se speriase teribil iar atunci când coborî inima ei bătea incredibil de repede. Se clătinase pe picioare, ce este drept, dar nu lăsase nici o secundă ca acest lucru să se vadă în timp ce mergea în fața lui Jennifer. Intrase în casă palidă ca varul și se îndreptă direct spre bucătărie unde luă un pahar imens de apă. Sub privirea cercetătoare a Angelei bău până la ultima picătură dintr-o singură răsuflare.

- Ce ai pățit? o întrebă Angela.

Justin venise și el în bucătărie după un pahar cu apă iar când o văzu se alarmă puțin. Încercase să se apropie de ea dar Alice îl ținuse la distanță, băuse prea multă apă iar amețeala nu i se oprise.

- Nu îmi pasă nici dacă conduci cu cinci kilometri pe oră dar de acum încolo eu nu mai merg când Jennifer e la volan! declară ea.

- Așa de rău a fost? întrebă Angela.

- Glumești? Am crezut că mor de sute de ori!

Alice se ținuse de stomac iar când auzi vocea țipătoare a șoferiței ei intrând în casă știuse că nu mai avea ce să facă acolo. Nu dorea să fie văzută palidă și amețită de Jennifer ca să nu o facă să creadă că reușise să conducă într-adevăr atât de rău. Luă un măr de pe fructiera de pe blat și îl băgă în străfundurile ghiozdanului.

- Am nevoie de aer.

Spunând acestea Alice plecase pe ușa de la bucătărie în pădure. Deși își spuse că nu va mai merge să se întâlnească cu Eroul din cauză că nu venise cu o zi în urmă se trezi mergând pe același drum obișnuit. În timp ce pășea își spunea o grămadă de reproșuri cum că nu este bine ceea ce face dar se și mustra pentru că se gândise să nu se întâlnească cu el. Eroul era prietenul ei, singurul ei prieten, iar dacă și cu el avea de gând să rupă legătura atunci cine o va mai asculta pe ea? O avea pe Angela, Jennifer, Justin și James care o puteau asculta și sfătuii, ceea ce Eroul nu putea, dar ei îi schimbau deciziile după felul în care avea ei chef. Familia ei avea putere mare asupra ei iar pe deasupra, chiar dacă nu spuneau, o condamnau pentru faptele pe care le făcea. Nu era un copil rău, mânca tot din farfurie, își făcea temele, avea note bune dar micile evenimente din viața ei trebuiau să fie ascultate de cineva. Acel cineva era Eroul, persoana în care avea cea mai mare încredere și care nu o putea pedepsi. Dacă ea nu se ducea să se întâlnească cu el, atunci și el ar fi putut proceda la fel ca și ea iar în următoarea zi când venea ea să nu vină el. Știa că dacă nu se va întâlni cu el atunci el se va simții abandonat iar ea era curioasă să vadă de ce el lipsise. Îl iubea și ținea la el enorm de mult iar dacă întâlnirile cu el deveneau tot mai rare și aproape inexistente dispărea și o parte din inima ei. Fără să își poată da seama prea devreme Eroul ajunse să fie o persoană foarte importantă pentru ea și să însemne la fel de mult. Ajunse pe același piedestal ca și cei din familia ei iar nu multă lume ajungea acolo. În nord avea câțiva prieteni iar toți erau vampiri dar nu ținuse legătura cu ei și nici nu îi puse pe același piedestal ca și familia ei. Nu îi ura pe cei din nord dar nici nu prefera să meargă acolo în loc să fie cu Eroul. Poate că din cauza faptului că petrecuse atât de mult timp cu el ajunse să însemne atât de mult pentru ea iar cei din nord nu. Ce erau nouă luni pe lângă trei luni? O imensă perioadă de timp.