Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 16: Un refuz

După ce Katherine îi spusese că îl va ajuta liniștea se lăsase între cei doi. Ben aștepta cu nerăbdare ca ea să continue discuția așa cum spusese că va face iar ea aștepta ca el să acționeze. Lipsa lui de inițiativă, de dorința de a conduce dar mai ales înfrânarea incredibilă de puternică a părții ce necesita să domine și care se impunea o făcea să se enerveze. În ochii ei Benjamin Clark nu mai era bărbatul puternic ca un taur, neînfricat ca un leu și dominator chiar și prin simpla prezență așa cum fusese cu ani în urmă. Nu mai era acea persoană căreia îi era suficient o simplă privire pentru a pune în genunchi o persoană indiferent cât de puternică era, nu mai domina întreaga încăpere, nu mai exista în preajma lui acel aer puternic cu care își impunea respectul. Statura lui înaltă și puternică nu îl mai ajuta cu nimic, era doar o simplă infățișare cu aspect de om sănătos și puternic. În realitate Benjamin nu era nimic altceva în ochii ei decât un simplu pui lipsit de apărare care are nevoie constantă de ajutorul celor din jur și protecția acestora. Exact așa arăta el în momentul de față. Un pui, un adolescent cu probleme hormonale care consideră că o simplă barbă și un păr mai lung îl face să arate și să impună respect, așa îl vedea ea. Cuvântul care ea îl aleses să îi caracterizeze această schimbare nu fusese decât unul foarte ușor: jalnic. Pierduse totul iar acum ajunse la mila unei vrăjitoare exilate de toate comunitățile și vânată. Bărbatul care avusese totul, care putea distruge totul care conducea totul ajunse să ceară ajutorul unui nelegiuit.

Văzându-l atât de calm și de supus pe fotoliul lui începuse să i se facă greață. Bărbatul ce fusese odată nu ar fi stat atât de smerit și de liniștit, ar fi sărit în picioare și ar fi amenințat-o cu moartea dacă nu îl va ajuta. Ar fi picat probele ei, întradevăr, dar nu s-ar fi dat bătut nici dacă întreg trupul i-ar fi fost ciopârțit de arme otrăvite. În aschimb Ben cel actual se dase bătut. Când picase prima probă el renunțase, se chircise și plânse. Dacă nu ar fi fost Mia să o îndemne să îi cunoască povestea el nu ar fi fost în prezent în casa ei stând pe cel mai confortabil fotoliu.

- Ei bine? Ce mai aștepți? Ajută-mă! spuse el dintr-o dată.

Katherine zâmbi, descoperise că bărbatul care fusese odinioară nu pierise le deplin înăuntrul celui actual.

- Cu ce să te ajut, dragul meu? îi vorbi ea cât mai suav posibil în chip de batjocură.

Știa de ce venise la ea, știa că fica lui pe care și-o dorise de atât de multă vreme și cu atâta ardoare și pe care o iubise încă de dinainte de a se fi născut îi fusese luată, răpită. Știa totul despre această "problemă" dar nu avea de gând să îi ofere totul pe tavă, să îi facă pe plac. Bărbatului care conduse armata împotriva lui Tamir, cel de odinioară, i-ar fi spus orice ar fi dorit de îndată ce ar fi intrat pe ușă, acesta nu merita nimic. Dacă nu ar fi fost tatăl lui Alice ar fi murit de multă vreme.

- Vreau să îmi spui unde îmi este...

- Capul? îl întrerupse ea instantaneu fără să se poată abține. Nu cred că ai așa ceva deși ar fi trebuit să ai do...

- Vrăjitoaro!

Vocea lui strigată o făcuse să se oprească. Un mic fior i se strecură în oase, un fior care îi dăduse satisfacție. Poate că până la urmă am să îi spun unde îi este fetița, se gândi ea zâmbind în interior.

În livingul modern dar asupra căruia Katherine puse o vrajă să nu poată fi studiat sub nici o formă, intrase Mia. În mâinile ei catifelate ducea o tavă de argint pe care se găseau două cești de ceai, un ceainic și o zaharniță. Katherine îi mulțumi din priviri în timp ce avusese grijă să observe reacția vârcolacului când Mia se aplecase. Fustița neagră se ridică periculos de mult pe coapsele ei iar bluza albă foarte mulată îi lăsa să se vadă prin material sutienul de culoare neagră. Ben o privise încontinuu iar Katherine zâmbi drăcește. Dacă rămase ceva neschimbat în el acel lucru era loialitatea față de propria soție. Camy era o femeie foarte norocoasă, nimeni nu reușise să reziste tentaților Miei iar el rezista destul de bine mai ales atunci când o respinse.