Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 27: Prima zi de şcoală

În zilele care urmară starea lui Alice se îmbunătăţi considerabil. Febra îi scăzuse iar episoadele de halucinaţii dispăruseră complet. Fusese intrernată pentru douăzeci şi patru de ore iar apoi trimisă acasă cu un tratament pe măsură. Avea de luat zilnic mai multe tipuri de pastile iar atunci când le lua simţea nevoia de a se odihni. Pofta de mâncare îi crescuse şi începuse să golească farfurie după farfurie din tot ce îi punea Angela pe masă.

De îndată ce începuse să îşi controleze mai bine mişcările Justin îi aduse temele pentru şcoală iar ea le făcu pe toate.

Pe zi ce trecea nu doar că se simţea mai bine dar şi inima ei frântă îşi începuse procesul de regenerare. Încetul cu încetul durerea dispărea iar amintirea lui Chris sărutând o altă fată nu o mai afecta atât de tare. Plângea noaptea când una dintre halucinaţii se nimerea să fie exact Chris şi Aylin dar în rest nimic mai mult. Îşi spuse că nu are rost să sufere pentru un băiat în ochii căruia nu însemna nimic şi nici să verse lacrimi amare care nu puteau să îl aducă la ea. Se linişti iar cu timpul îşi dăduse seama că el nu avea nici o importanţă. Ştia că îi era imposibil ca ei doi să fie un cuplu, el era un băiat din oraş, un băştinaş pe când ea era o intrusă care nu se putuse adaptase. Nu conta deloc eforturile ei de a-l impresiona şi nici strădania ei de a-l face să o observe. Ştia că de îndată ce va împlinii vârsta necesară se va transforma în vampir iar el se va căsători cu o frumoasă femeie din oraş cu care va putea avea o familie fericită. Ea avea un vis iar el altul iar destinele lor nu se intersectau sub nici o formă.

Trecuseră două săptămâni de la incidentul cu doctorul care încercase să o violeze pe Alice. În acest timp reuși să își revină și să ne însănătoșească dar din păcate avea o mică traumă din cauza celor întâmplate. Nu Justin era cel care îi făcuse mult mai greu să doarmă noaptea ci doctorul nebun care încercase să profite de ea. De îndată ce Alice nu mai avu parte de halucinații avu parte de coșmaruri în care doctorul reușea de multe ori să își ducă la final planul și să o violeze. Adesea de partea lui trecea și Chris iar totul devenea mult mai înfricoșător când fața lui se schimba și căpăta trăsăturile fioroase de vampir ale lui Justin. Când avea coșmaruri Angela devenea îngerul ei păzitor și o trezea de îndată ce simțea cum se agită în somn. Alesese să doarmă în același pat cu ea și îl părăsise pe James până când ședințele de terapie își făcuseră efectul.

De îndată ce Alice merse la școală știuse că nu avea să fie nimic bine. Pentru început toți o priveau ciudat și îi adresau cuvinte urâte mult mai aprig ca înainte. Din fericire pentru ei Justin și Jennifer nu interveneau din dorința ei căci altfel toți ar fi fost ca sfinții. Se duse în sala de clasă și se așezase în banca de două persoane din laboratorul de biologie. De îndată ce se așezase pe scaun în ultima bancă privi cea mai nouă planșă expusă în laborator. Era prezentată forma anatomică a unui câine lup iar ea se gândi de îndată la Erou. Nu reușise să îl vadă de mai bine de două săptămâni și își făcea griji serioase pentru el. Nu mai știa sigur dar avusese senzația că plouase rău de tot iar o furtună trecuse peste orășel. Se îngrijoră pentru prietenul ei știindu-i temerea dar în același timp murea de nerăbdare să îl vadă. Avea multe să îi povestească și îi era datoare cu poveste din ziua când descoperise că era bolnavă, prietenul ei trebuia să știe de ce reacționase astfel. Îi era dor de el și își dorea să îl mângâie cât mai repede. Nu reuși să îl vadă de dimineață de la geamul din camera ei și nu îndrăznise să între în pădure nu din cauza creaturilor ce erau acolo ci din cauza familiei ei care ar fi intrat la bănuieli. Știa cât de importantă era acoperirea pentru a se putea vedea mai departe cu lupul ei și știa ceea ce ar putea face familia ei dacă ar afla cu cine se întâlnește zi de zi în pădure.

Își strânse bluza groasă de pe ea între degete iar moliciunea ei o ațâța și mai tare cu gândul la Erou. Simțea brusc nevoia de a-i mângâia blana roșcată și de a-și afunda degetele în frumusețea ei strălucitoare. Avea chef să îi atingă nasul umed și să îi sărute fruntea caldă în timp ce îl copleșea cu îmbrățișări. Era ciudat să simtă brusc aceste lucrui având în vedere că lipsea, uneori, aproape patru luni de acasă în timpul verii și nu simțea deloc dorul nebun ce o cuprinse acum.