Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 21: O familie fericita

Într-un final, după ce watt-ul mi-a sters capitolul de două ori si dupa mai bine de o ora de chinuri, am reusit sa il public. Daca mi-l stergea si a treia oara va pagubea de frumusetea si dulceata capitolului ce urmeaza pentru ca eu nu aveam nervi sa il rescriu.
Spor la citit! (*^o^*)

Căldură. Căldură şi iubire fuseseră primele gânduri care trecuseră prin capul blond al lui Jason. Simţea că îi este foarte cald dar în acelaşi timp nici nu dorea ca acea căldură să dispară. Ştia că Bella, iubita lui încă goală pe sub aşternuturi îl ţinea strâns în braţe de parcă el ar fi funia care ar scoate-o din interiorul abisului îngrozitor şi pustiu. Capul ei se odihnea acolo unde ea adora să stea ore întregi fără a face nimic altceva, capul ei se odihnea pe pieptul lui iar inima sa o recunoscu şi o întâmpină regulat. Inima ce bătea doar pentru ea o putea auzi iar somnul i se făcuse mai dulce. Aşteptă ca ea să îşi schimbe poziţia mangâiundu-i spatele şi trasând numeroase desene. O vedea zâmbind şi se întreba ce visează. Poate că visa primii paşi ai copilului lor nenăscut, o zi alături de toată familia lor numeroasă, sau o zi alături de el iubindu-se pe mai multe meleaguri fără nici o grijă. Sau poate visa la ziua în care Alice se va întoarce acasă iar ea va petrece clipe preţioase alături de mezină: o va învăţa cum să se transforme şi vor alerga prin pădure jucându-se, o va învăţa cum să vâneze şi să se distreze. Sau poate că vechiul ei prieten, Caden, îi făcea o vizită în vis. Vârcolacul originar nu îi mai vizitaseră de ani buni iar ei învăţaseră să se descurce cu interpretarea visului vechi de cinsprăzece ani. Până în prezent nu reuşiseră se desluşească decât un singur lucru: nu le va fi uşor deloc să o găsească. Ultima dată când comunicase cu Caden, atât el cât şi Bella, fusese de halloween când el o posedase pe Olivia. Între timp Jason învăţase că indiferent de ceea ce va face el de pe lumea cealaltă Bella îi va rămâne tot lui fidelă. Indiferent de ceea ce se va întâmpla el o va iubii şi îi va rămâne veşnic alături iar ea va face la fel pentru el, ştia asta.

Pe neaşteptate Bella se răsuci şi îl eliberă din strânsoarea sa de fier. Se întoarse până când ajunse să doarmă pe burtă şi uită de prezenţa soţului ei alături de ea. Jason, fericit că nu mai îi era incredibil de cald dar trist că fusese lăsat baltă pe deplin, se strecură afară de sub aşternuturi. Se îmbrăcă rapid în timpul ce privea pe fereastră. După ce renunţă la tricoul care doar îi ţinea de cald se hotărâ să deschidă geamul pentru a lăsa aerul dimineţii să pătrundă. Soarele nu stătea de multă vreme pe cer dar căldura ce o emana nu îi ţinea partea şi îl contrazicea.

Un ţârâit destul de strident îl sustrase de la peisajul frumos al dimineţii şi îl puse în alertă. Luă repede telefonul de pe noptieră înainte ca Bella să se trezească din somnul ei dulce şi răspunse.

- Alo? vorbi el în şoaptă îndreptându-se spre ieşire.

- Vorbeşti cumva în şoaptă?

Jason zâmbi de îndată ce auzi vocea lui Klaus, colegul lui de muncă.

- Soţia mea doarme, e normal să vorbesc în şoaptă.

Reuşii să închidă uşa dormitorului şi păşi pe hol spre bucătărie.

- Ce frumos de tine! Eu tot singur am rămas.

- De ce? Doar arăţi bine, ai bani, ce îţi mai trebuie?

- O tipă bună de tot care să mă aprecieze aşa cum te apreciază Bella.

Inima lui Jason crescu de mândrie. Intră în bucătărie zâmbind puternic. Privi ceasul de pe dulap şi se încruntă, ora şapte şi cinci minute era foarte matinală pentru Klaus.

- Cum de eşti treaz la ora asta?

- Tura de dimineaţă îţi spune ceva?

Pe fundal se auzi o uşă deschisă şi vocea inconfundabilă a unei asistente. Un scurt schimb de replici urmă ca mai apoi Klaus să îi vorbească cu un cu totul alt ton, unul plin de durere şi greutate.