Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 50: O luptă neaşteptată

După ce Katherine o trase pe Camy din raza lui vizuală Ben rămase privind adolescentul-vampir din fața sa. Îi simțise dezgustul din privire când îi văzuse soția și prinse de îndată pică pe el. Dacă nu s-ar fi aflat în locul indicat de vrăjitoare și nu ar fi încercat să îi intre în grații ca să își recapete familia de mult ar fi fost ucis. Ezitase când îl țintuise de podea iar acum începea să regrete că nu îl lăsase lat dintr-o lovitură. Putuse să o facă dar se abținuse, bănuise încă de când intrase că cei din casă erau prieteni de ai ei.

Trecu pe lângă Justin privindu-l cu aceeași ură prelungă. Se îndreptase spre mijlocul livingului privindu-i foarte atent pe fiecare în parte. În fața lui era o adolescentă blondă și cu ceea ce părea a fi un machiaj demn de laudă. Ochii ei erau albaștri dar teama se putea citi în fiecare gest al trupului său de model. Era îmbrăcată într-o pereche de blugi și un tricou. La prima vedere puteai spune că seamănă cu ori care altă fată dar încă se vedeau urme ale eleganței și rafinamentului de care avusese parte.

În timp ce păși văzu ceea ce îl surprinse și îl amețise puțin de cap. Un bărbat brunet era așezat pe un fotoliu și dădea senzația că de multă vreme s-ar fi ridicat să îl salute și să se prezinte. La o privire puțin mai atentă descoperi de ce era tratat cu o asemenea indiferență. Pe umărul bărbatului se afla o mână care îl trăgea cu putere și nu îi permitea să se ridice. Văzu un păr negru care îi făcuse instinctul de vârcolac să îi vorbească. Oricine era femeia care se ascundea după trupul bărbatului făcea parte din haita lui, din majoritatea brunetă a vârcolacilor. Inspiră adânc încercând să deslușească după miros cine era femeia. Singurul lucru pe care îl putea simți era mirosul de vampir iar mult mai slab pe cel al vrăjitoarei.

Se duse mai în mijlocul camerei ca să vadă mai bine cine trădase neamul vârcolacilor pentru cel al vampirilor. Distinse statura ei mică și o parte din chipul palid și temător ca să își poată da seama cine îl trădase.

- An.

Nu țipase și nici nu mârâise. Doar fusese surprins și o privi cerându-i explicații. Dintr-un motiv pe care el nu îl înțelegea femeia tresărise ușor. Bărbatul de lângă ea o liniștii de îndată și îi șopti ceva la ureche, ceva ce urechile lui nu doriseră să audă. Presupuse că era ceva intim și își încrucișă braţele peste piept. Oftă și văzu cum femeia se mai destinde și prinde curaj. Când îi zări chipul îl văzu roșu ca focul și îi zâmbi.

Ben înțelese că o speriase foarte tare iar ea se putea gândi la ceea ce este mai rău. Dorind în parte să o liniștească și să o facă pe vrăjitoare să îi capete încrederea parcurse distanța dintre el și Angela. O îmbrățișă de îndată iar pentru câteva secunde nu primise nici un răspuns, presupuse că o uimise și mai tare.

- Ai idee cât de mult a plâns Camy după ce ai murit? îi vorbi el. O să fie așa de bucuroasă că ești vie!

Chipul verișoarei lui Camy se lupta pentru a prinde două culori de odată, încerca să fie palidă în timp ce roșeața îi urca în obraji.

- De ce nu ne-ai anunțat că trăiești? întrebă el.

- Noi nu am lăsat-o, se auzi o nouă voce.

Ben recunoscu de îndată tonul și vocea mai mult suavă. Se întoarse spre ușa de la intrare unde văzuse exact persoana pe care o așteptase. Mia, asistenta roșcată a vrăjitoarei era îmbrăcată într-o rochie de seară de culoare neagră. Părul îi era frumos coafat și, ca de obicei, Ben se întrebă dacă nu avea să meargă la o gală.

Mia veni de îndată în living și se așezase pe fotoliul liber unde stătuse Katherine.

- Ce vrei să spui? întrebă Ben.