Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 13: Frumoasa și Bestia

Acest capitol este un cadou pentru Gabrielei Ion a cărei zi de naștere este astăzi dar și pentru toți ceilalți. Oficial din această zi a început vacanța de vară iar, pentru moment, acesta este modul meu de a sărbători!

La mulți ani frumoși, sănătoși și fericiți Gabriela!

(Capitol Needitat!)

- Ne vedem la pauza de prânz!

Vocea stinsă a lui Justin reuși să străbată până la ea prin mulțimea de elevi. Alice oftă încercând să nu observe privirile ascuțite ale colegilor mai mari pe lângă care trecea. Indiferent că fiecare persoană pe lângă care trecea era în clasă cu ea, mai mic cu un an sau chiar mai mare, ea de fiecare dată le spunea "colegii mai mari". Pentru cineva înalt de 1.53 de metri era ușor să îi catalogheze pe ceilalți așa cum îi plăcea. Uneori se întreba de ce o priveau toți așa de urât, ca și pe o ciudată, dar apoi își găsea singură motive suficiente. Pentru început ea nu avea nici un prieten cu care să vorbească și care să îi țină spatele, în timpul mesei de prânz ea stătea la masă cu Justin și Jennifer , cele două persoane care o acceptau și cu care împărțeau aceeași casă fără a avea nici o legătură de sânge. Următorul motiv pe care îl găsea era că ea nu rămâne în oraș niciodată pe timpul verii, sau atunci când începea primăvara cu dreptul și era mereu însorit, mereu pleca împreună cu toată familia ei în vacanțe "exotice" care aveau de obicei ca și destinație zonele ploioase sau cele nordice. Al treilea motiv pe care îl găsea era ca de fiecare dată același: natura familiei sale și incapabilitatea acestora de a se integra în comunitatea nu prea populată a orașului considerat de foarte multe persoane un sat. Familia ei era alcătuită din doi vampiri puternici, fioroși la nevoie, și disciplinați: James și Angela și alți doi vampiri mai slabi, plini de năzbâtii câte odată, rebeli și extrovertiți: Jennifer și Justin. Nu îi găsea incapabili să își facă prieteni din motive sociale sau pentru că așa își doreau ei, ci pentru că erau obligați să o facă. Următorul motiv pe care îl găsea era locația locuinței sale. Casa imensă și frumoasă pe care o considera "acasă" era situată la periferia orașului/satului, mai exact într-o pădure. Nu o deranjase niciodată vegetația care îi înconjura locuința, ba din contră, o iubea! Dar pentru ceilalți elevii ai școlii să locuiești în mijlocul pădurii era un motiv serios ca să fi explus din orice grup. O considerau o ciudată și așa mai departe care nu avea voie să stea cu ei la masă, să stea cu ei în aceeaști bancă sau chiar și să vorbească cu ei. Simpla interacțiune îi era interzisă iar cei care erau obligați să participe la proiecte de grup cu ea erau considerați cei mai ghinioniști indiferent dacă notele ce le primeau pentru munca ei erau cele mai bune din clasă. Uneori, atunci când avea zile proaste, se învinovățea și găsea ea însăși un motiv în plus: ea. Se considera răspunzătoare pentru că era dată afară din societatea în care trăia. Nu o dată Angela o liniștise și îi explicase că nu ea este de vină ci ceea ce sunt obligați ei în calitate de vampiri să facă. Alice era om, dar restul erau vampiri iar din această cauză nu puteau avea relații apropiate cu oamenii din jur. O simplă interacțiune putea să ducă la dezvăluirea secretului iar acest lucru nu se putea întâmpla.

Alice străbătuse școala și se îndreptase spre ora de matematică. Ajunse în clasă și se așeză la locul ei obijnuit: cel din spatele clasei. Ca de fiecare dată în jurul ei se formase un cerc de bănci libere de parcă ar fi avut lepră iar colegii ei o priviră cu răceală. Se obujnuise cu aceste lucruri care la început o deranjaseră, acum i se păreau normale.

La scurt timp intră şi profesorul de matematică la oră. Ca de obicei acesta privi prin clasă ca mai apoi să scoată câţiva elevii la tablă.