Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 12: Alice

Acum începe povestea Aliciei. Începând cu acest capitol mă voi concentra pe Alice dar asta nu înseamnă că nu voi avea şi capitole cu familia Clark.

După cinci ani și câteva luni...

Alice era din ce în ce mai neastâmpărată pe măsură ce creștea. Angela și James erau în fiecare minut al zilei pe urmele sale pentru a se asigura că micuța în vârstă de numai șase anișori nu se va răni. Chiar dacă cei doi erau vampiri și aveau acea rapiditate caracteristică speciei lor Alice tot reușise să se rănească. Genunchii ei purtau semnele mici ale unor ușoare răni care încă erau prinse în procesul de vindecare. Prima dată când se rănise suficient de tare pentru a permite unui firicel de sânge să iasă la suprafață se crease un moment de tensiune care ar fi putut-o speria teribil pe micuța Alice.

Chiar dacă învățase să meargă și se putea ține pe picioare de ani de zile reușise să se rănească printr-o căzătură.

Alergase pe pietrișul închis la culoare din fața casei încă de când coborâse din mașina neagră condusă de Justin. Picioarele ei micuțe se împiedicaseră într-o pietricică mai mare iar ea căzuse. Sângele care i se strecurse printre ciorăpeii de culoare albă îl făcuse pe Justin să înnebunească în ciuda faptului că se hrănise recent. Își arătase colții în spatele ei și se pregătii să o atace într-un mod foarte fioros și animalic. James, mereu vigilent în preajma proaspetei sale familii, intervenii și îl depărtase de lângă Alice. Îl luase pe sus pe adolescentul transformat și nu se oprise până nu ajunse în mijlocul pădurii din jurul casei, loc în care știa că nu va putea ajunge la Alice.

Pentru Alice anul era împărțit în două perioade importante. Prima perioadă era cea în care mergea la școală iar cea de a doua perioadă era cea în care era plecată de "acasă". Părinții ei adoptivi, care erau de altfel vampiri, organizau în fiecare vară câte o excursie într-o regiune nordică, regiune în care pe parcursul celor trei lunii de vară soarele nu era prezent. Până în prezent se întâmplase ca cele trei luni petrecute în regiunea nordică să fie prelungite până la cinci sau chiar șase luni astfel încât atunci când se întorceau acasă soarele să fie ascuns între nori.

Pentru toți ceilalți oameni din comunitatea în care se afla familia lui Alice ei nu erau decât o simplă familie care atunci când era prea cald afară pleca în excursii "exotice" în ciuda faptului unde locuiau. Casa pe care Alice o numea "acasă" era situată la periferia orașului pe un drum mai lăturalnic dar care continua prin mijlocul pădurii. Pentru a ajunge la scoală Alice era zilnic dusă pe drumul lăturalnic destul de rar circulat iar după terminarea orelor de curs era adusă înapoi. Având în vedere apropierea imensă a școlii ei de cea a fraților ei mai mari aceștia erau obligați să o însoţească. James sau Jennifer se asigurau că Alice ajunge în siguranță în sala de clasă iar la finalul orelor de curs că ea găsește mașina.

Angela rămânea în fiecare zi acasă și făcea diferite activității. Uneori făcea de mâncare pentru Alice (mâncare pe care o făcea foarte delicioasă), alteori făcea curat în ciuda faptului că întreaga casă strălucea. Până în prezent explorase pădurea și se asigurase că nu există pericole care ar putea să îi pună micuței Alice viața în pericol.

James juca rolul tatălui și tot odată a capului de familie în toată povestea spusă oamenilor. El avea diferite posturi la diferite magazine din oraș. Lucrase ca și vânzător o perioadă, apoi ca și constructor pe un șantier. La început folosise constrângerea pentru a obține mai multe posturi dar renunțase când își dăduse seama că nu era prea priceput. În prezent lucra la vechea fabrică de cherestea. Aceasta se redeschise după ce apăruse un nou investitor, unul pe care nimeni nu îl cunoscuse, și obținuse mai multe contracte. James se angajase ușor la vechea fabrică și îi plăcea ceea ce făcea.