Capitolul 7: Doua suflete ranite

6.5K 338 17
                                    

Păsările ciripeau cu voioșie în ciuda anotimpului tomnatic. Strigătul lor era atât de tare și de voios încât treziră cei doi vârcolacii aflați încă în pat. Era puțin trecut după ora zece și jumătate iar, în ciuda tuturor așteptărilor, ei nu se treziseră până recent. Camy, încă obosită dar puțin mai veselă decât în zilele trecute, se întinse asemenea unei pisici. Soțul ei observând-o nu se putu abține și o îmbrățișă cu putere oprindu-i astfel orice posibilitate de a se mișca sau de se opune. În zadar încercase Camy să se elibereze, strânsoarea de fier a bărbatului ei somnoros era imposibil de combătut. Încercase să își strecoare brațele dar nu reuși decât să facă brațul din jurul ei să devină și mai strâns iar îmbrățișarea și mai puternică. Încercase încă o dată să se elibereze iar, ca și metodă de contra-atac, Ben se cuibări mai bine în spatele ei și o sărută pe umăr făcându-i zeci de fiori să îi străbată trupul. Încercase să se elibereze încă o dată dar primi același tratament, Ben se cuibărise mai bine în spatele ei și o sărută mai apăsat ca prima dată dar tot în aceeași zonă.

- Ben, dă-mi drumul, se plânse ea.

Ben mormăi ceva intaigibil chiar și pentru urechile ei fine de vârcolac și se reașeză mai confortabil.

- Vorbesc serios. Trebuie să îmi dai drumul, am multă treabă de făcut.

Chiar când Camy crezuse că vorbise cu pereții primi un răspuns mormăit dar pe care îl înțelese.

- Și eu am treabă.

- Dacă ai și tu treabă de ce nu îmi dai drumul? Nu ne putem permite să pierdem și mai mult timp, deja suntem în urma programului.

Spre surprinderea ei Ben îi dăduse drumul. Tocmai când se pregătea să se ridice din pat simți cum este trasă înapoi. Cu o rapiditate și o forță incredibilă Ben o lipise de așternuturi și se așeză peste ea. Ochii lui încă erau mici de somn dar acum era treaz complet.

- Dacă am întârzâiat deja de ce te mai grăbești? Nu poți întârzâia și mai mult decât ai făcut-o deja.

În timp ce vorbise se lăsase mai mult peste trupul ei și o sărută în spatele urechii și coborâ până la gât. Când termină de vorbit urcă din nou la ureche și o mușcă ușor. Camy nu își putuse abține un geamăt dar un sentiment de tristețe o copleși și o făcuse să se oprească din orice acțiune involuntară a corpului său. Ben simțise acest lucru și se opri. O privi cercetător și cu un interes nemărginit pentru a o face să se simtă bine.

- Îmi pare rău, vorbi Camy cu greu abținându-se să nu plângă. N-nu pot.

Se rostogoli de sub el și se ridică din pat. Intră cu grabă în baie și se închise înăuntru încuind ușa în spatele ei. Picioarele ei cedaseră iar ea coborâ cu spatele lipit de ușă în timp ce un val de lacrimi o invadă. Răpirea scumpei ei Alice o afectase atât de tare încât orice tentativă a soțului ei de a face dragoste o făcea să devină rece și îi aducea lacrimile din suflet la suprafață. Despărțirea de copilul pe care și-l dorise cu disperare îi rupse sufletul iar acum rănile îi sângerau cu putere.

Deși era conștientă că Ben aflat de partea cealaltă a ușii știa că ea plânge nu dorea ca acest lucru să se și adeverească, nu dorea ca el să creadă că ea plânge. Era o metodă patetică de a arăta că încă era puternică deși ea știa că nu aceasta era ea. Era conștientă de schimbarea ei din femeia puternică, dură și impunătoare în femeia slabă, plângăcioasă și supusă. În aceste zile Ben devenise punctul ei de sprijin, ancora care o ținea la suprafață și o făcuse să fie cât de cât prezentă cu mintea în ciuda a toate sentimentelor ei controversate și puternice. Îl iubea pentru ceea ce făcuseră împreună, pentru ceea ce el îi oferise și pentru dragostea lui puternică și imensă. Îl iubea pentru că el era acolo când ea avea nevoie, când se simțea singură în ciuda casei pline și când o sprijini în deciziile luate. Îl iubea pentru că o putea controla în momentele critice, pentru că o putuse aduce cu picioarele pe pământ atunci când mintea ei plecase de multă vreme și pentru răbdarea ce sălășluia în interiorul sufletului său disperat și a inimii la fel de distrusă ca și a ei.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum