Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 58: Aflarea poveştii

Văzându-l pe Christopher atât de șocat de ceea ce descoperise Camy zâmbi. Din politeţe nu izbucnea într-un râs copios. În brațe avea tricoul și cureaua soțului ei dar ca să aibă un set complet de haine merse spre ușa de la intrare și culese de pe jos pantalonii și încălțările lui. De îndată ce adună totul porni spre canapeaua din mijlocul camerei. În drumul ei se afla Christopher care nu îndrăznise să se miște nici măcar un centimetru de la locul său. Se opri în dreptul lui și îi vorbi zâmbind cât putea de larg. Era fericită de faptul că se credea că Ben era mort, așa avea elementul surpriză de partea lui.

- Nu ai de ce să îți faci griji, este la fel de puternic pe cât se spune.

Fiica ei veni lângă Christopher și îl prinse de mână. Camy nu mai zăbovi lângă ei și merse la canapea unde aranjă și împături hainele.

- Unde s-a dus? se auzi vocea Aliciei.

- S-a dus să inspecteze zona.

- De ce?

Camy privi restul femeilor din cameră. Katherine stătea din nou relaxată pe fotoliu iar Mia rămase tot în același loc pe marginea fotoliului. Angela stătea relaxată pe canapea și privea spre cei doi adolescenți dintre care doar Alice era întoarsă cu fața spre ea.

- Nu văd de ce le-am ascunde, se auzi vocea vrăjitoarei.

- Nu cred că sunt pregătiți să afle adevărul, se auzi vocea Angelei.

Christopher se întoarse de îndată cu fața spre cele patru femei din mijlocul camerei, spre cele patru femei cu puteri supranaturale. Prinse de îndată mâna Aliciei în ceea ce părea a fi o strângere de protecție. Când îi văzu Camy zâmbi, erau atât de drăguți împreună!

- Ce adevăr?

Le privise pe fiecare în parte dar nici unul dintre chipurile lor nu dădea semne cum că ar dori să le spună adevărul. Păstraseră tăcerea într-un acord mut de a nu le spune adevărul.

În timp ce Chris le privea încercând să le convingă doar cu ochii să îi spună ceea ce vrea și să le îndemne să vorbească Alice zâmbi. Păși în față spre ele și îl trase și pe iubitul ei mai în față.

- Ce ne ascundeți, mamă?

În momentul următor se întâmplă exact ceea ce sperase. Atât mama ei adoptivă cât și cea naturală deschiseră gura și scoseseră amândouă sunete care nu prevesteau deloc ce avea să urmeze de spus. Amândouă o priviseră în același timp și nu se ocupaseră de activitatea celeilalte. Când își dăduseră seama de ceea ce se întâmplă între ele se creă un moment pe cât de stânjenitor pe atât de comic.

Alice se bucură de ceea ce făcuse, observase cum amândouă încercaseră să își afirme dreptul de părinte asupra ei. Nu o deranja câtuși de puțin dar se simți puțin vinovată că recurse la o asemenea viclenie ca să le facă să vorbească.

Își dorise să îl tragă mai departe pe Chris și să meargă amândoi să se așeze pe moliciunea canapelei dar se gândi la ceea ce ar putea crede cele două femei care îndeplineau în mintea ei același rol, de mama. Dacă s-ar fi așezat mai aproape de Angela ar fi dat de înțeles că ține mai mult cu ea dar dacă s-ar fi așezat lângă Camilla ar fi dat de înțeles celeilalte că o respinge. Singura soluție de mijloc era să rămână în același loc unde era la egală distanță față de cele două. Orice s-ar întâmpla nu își dorea să le prevestească alegerea pe care nici ea nu o știa.

- Ei bine? întrebă ea. Ce ne ascundeți?

- Benjamin se pregătește să îl doboare pe Arden, îi vorbi asistenta vrăjitoarei.