Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 55: Monstrul din profeţie

De îndată ce Angela își dovedi existența ca hibrid în cameră se lăsase o liniște sumbră. Singurul care încă mai scotea câteva zgomote era James care încă se reculegea de pe podea. Lovitura primită din partea persoanei cu care stătuse atâta timp îl descentrase destul de tare și îl surprinse tot odată. Știa că fusese un vârcolac pe vremea când se cunoscuseră și o știa ca o persoană extrem de fioroasă și violentă la mânie dar nu se așteptase ca el să fie victima sau motivul pentru care ea și-ar putea pierde calmul. Știa că fusese vina lui. că o jignise și pe ea alături de cei doi vârcolaci adulți dar el chiar nu își dorea să le-o dea pe Alice. O iubea chiar dacă nu avusese niciodată un copil și ținea la ea suficient de mult încât să o păstreze lângă el, în fond și el era părintele ei și o proteja așa cum o proteja Benjamin. Singura diferență dintre el și vârcolac era, poate, faptul că Ben a căutat-o pe Alice ani de-a rândul chiar dacă i s-a spus de multe persoane că este moartă. Ben nu cedase în fața vorbelor și își urmase instinctul pe când James ar fi abandonat ideea după primii doi ani.

Diferența dintre ei doi era uriașă, atât la comportament cât și la judecată. Benjamin era în stare să ucidă o haită întreagă doar pentru că cineva i-ar fi atacat sau rănit soția. James, dacă ar fi în aceeași situați în care o haită de vârcolaci, sau de vampiri, ar răni-o pe Angela nu ar face nimic altceva decât să mârâie și să se prefacă fioros, ar fi spus vorbe în vânt dar nu ar fi atacat. Diferența dintre ei se vedea cu ochiul liber, unul dintre ei era în stare să ucidă pentru familia lui pe când de celălalt era mai mult vorbele.

Aisha plecase în camera de oaspeţi ca să se odihnească.

Între cei de pe canapea și fotolii se pornise o discuție destul de interesantă. Fiecare dintre ei vorbea pe rând și îl asculta pe celălalt pe când Mia asculta și analiza fiecare cuvânt sau gest. Ochii ei nu ratau nici un detaliu, nici un gest sau o faptă care să nu îi spună un lucru oricât de mic.

- Cine a creat amestecul de plante care a susținut bariera? întrebă ea în timp ce toți păreau că așteaptă ceva.

O privi în mod special pe Camilla, consoarta lui Ben. Știa că ea fusese cea care îl crease, se vedea clar că nu fusese creat de o vrăjitoare dar se vedea la fel de clar că nici de un nimeni în drum nu fusese creat.

- Eu însumi, răspunse Camy.

Exact așa cum se așteptase se mândri cu ceea ce putuse face.

- De unde ai luat plantele?

Mia îi adresă întrebarea de baraj. Dacă furase compoziția de la un ucenic sau un vrăjitor nepriceput acum avea să se vadă.

- Din grădina mea și din pădurea haitei.

- De unde mai exact din pădure?

- Mia.

Katherine nu îi spuse numele ca să o aprobe ci ca să o atenționeze, scormonea mult prea adânc și putea crea suspiciuni.

- Este în regulă, vorbi Camy privind vrăjitoarea. Din zonele mai puțin frecventate de membrii haitei cum ar fi cascada dintre stânci, dedesubturile câtorva pietre și în zonele unde au căzut mai mulți copaci bătrâni.

Mia zâmbi descumpănită, trecuse testul, ea însăși făcuse compoziția. Mai rar se întâlneau vârcolaci care aveau cunoștințe într-ale vrăjitoriei.

- Cine te-a învățat? întrebă ea.

- Nu cred că am venit aici ca să primim lecții de vrăji, doamnelor, vorbi Ben.

Benjamin vorbi politicos dar Mia se îndoia că nu își dorea să cunoască și el mai multe.

- Ai dreptate, Benjamin, dar compoziția a fost perfectă, atât de perfectă încât scutul a acționat imediat.