Capitolul 52: Ucigaşul din casă

3.7K 266 116
                                    

Capitol mai lung! Sper că o să vă placă!

P.S: În poza este actorul Gideon Emery cel ce va fi vampirul cel nou.
În cealaltă parte a camerei unde cu câteva minute în urmă fusese un trup mai mult mort se aflau Alice și Eroul. Lupul cu blană roșiatică fu primul care auzise mărturisirea vârcolacului mai în vârstă și se agită. Știa că, acum când tatăl ei venise, o va pierde pe veci pe iubita lui. Nu credea în norocul chior de a li se permite să rămână un cuplu în ciuda faptului că el o iubea nespus de mult. Cu câteva minute în urmă aproape o ucise din nesăbuința lui și pornirile ucigașe, aproape o făcuse să fie o victimă colaterală.

După felul în care se mișca și arăta noul venit părea că este un vampir destul de bătrân. Nu apucase să vadă cine îl izbise de perete și aproape îl ucise dar știa că cel responsabil avea o putere imensă, o putere de care restul vampirilor din casă nu dispuneau.

Într-o tentativă ciudată de a profita de poziția lui și de a o proteja pe Alice se roti în jurul ei. Ajunse să facă să pară a fi o gogoașă desprinsă dar știa că ea trebuia să fie protejată. O iubea iar vampirul era ultimul care s-ar fi atins de ea. O salvase, ce este adevărat, dar nu ținea la ea așa cum ținea el.

Mârâi urât spre vampir. Își aminti primele cuvinte spuse de noul venit de parcă le auzise cu o secundă în urmă. Chiar dacă era adevărat ceea ce auzise iar iubita lui era căsătorită nu îl va lăsa pe vampir să se atingă de ea. O va proteja chiar și cu prețul vieții sale dovedind că era un altfel de amant.

Alice îl simți de îndată și îl atinse. Reuși să îl calmeze dar tot nu putuse să îl și liniștească. Auzise și ea foarte clar cuvintele fostului adversar al lui Chris și era șocată. Oricât își dorea să stea și să analizeze ceea ce se întâmpla avea o responsabilitate uriașă. În acel moment Chris trebuia calmat, nu mai era nevoie de o altă luptă.

- Poți să fi tu și stăpânul ei dar fata aia tot a mea este, se auzi vocea noului vampir.

Chris mârâi, nu îi plăcea felul în care vorbea despre Alice a lui.

- Și ce te face să fii atât de sigur că am să îți dau mâna ei? mârâi și Ben.

Vampirul deși era la pământ tot un nesimțit era. Scuipase o mingiuță de sânge pe picioarele lui Ben și privi în încăpere. Părea să caute pe cineva iar atunci când văzu bărbatul brunet zâmbi.

- Spune-i, James! vorbi el poruncitor. Spune-i potăi ăsteia cum mi-ai dat mie mâna fiicei tale.

Ben se înfurie. Nu era băgat în seamă deși el era principalul pericol pentru vampir și, pentru că deși spuse clar că Alice este copilul lui, el tot susținea că era copilul altui bărbat. Nu îl cunoștea pe acest James dar presupuse că era bărbatul de care se agățase Angela. Mârâi scurt și lovi vampirul aflat pe podea.

- De câte ori să îți mai spun? vorbi el. Alice este copilul meu!

Vampirul lovit se retrase până ajunse la perete. Se ridică în șezut și zâmbi ștrengărește.

- Mi-a dat mâna ei.

- Nu ți-am dat mâna nimănui, mincinosule! se auzi o nouă voce de bărbat.

Ben presupuse că vorbise James. Dacă nu ar fi trebuit să îl privească pe vampir și să se asigure că nu scapă ar fi văzut cum arată cel care vorbise.

- Nu minți! se răsti vampirul. Chiar vrei să îți amintesc cum ți-am salvat viața jalnică iar în schimb mi-ai promis-o pe Alice?

Vorbele vampirului îl uimiseră pe Ben. Putea să vadă adevărul din spatele cuvintelor și se enervă și mai tare conștientizând că cei care avuseseră grijă de puiul lui îl dăduseră la prima ocazie.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum