Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 44: Înainte de petrecere

'Neaţa!

Jason păși grăbit pe podeaua cu parchet srălucitor. Încheiase încă o întrunire a consiliului în care acuzatul, un vârcolac din haită, își părăsise soția și trăise alături de o altă femeie pentru mai bine de un an. Nu asta fusese ceea ce îl deranjase pe Jason ci întoarcerea bruscă a vârcolacului declarându-și dragostea pentru soția și cei doi copii pe care îi avea. Nici la plecare dar nici la întoarcere vârcolacul nu spuse nimănui motivul plecării sale, doar că avusese ceva de rezolvat, ceva ce îl ținuse ocupat și nu putuse suna nici măcar în zilele de Duminică când avea "liber". De îndată ce îl văzuse în haită și primise raportul întoarcerii lui Jason își trimise oamenii să verifice dacă totul fusese o minciună sau nu. Se dovedise că totul fusese o minciună și îl chemase în fața consiliului alcătuit din mai mulți vârcolaci puternici și impunători dar care știau să analizeze faptele și care nu se lăsau impresionați de lacrimi și vorbe deșarte. Asemenea așteptărilor fusese exilat și, deși nu spuse nimănui, Jason intenționa ca după șase luni să îl readucă în haită. Traumele și chinul ce îl va suferi îi va oferi pedeapsa perfectă, un vârcolac exilat nu se descurca prea bine și adesea murea în primul an.

Vârcolacii plecaseră la începutul carierei lui de alpha când nu avea destulă putere şi nici suficient respect din partea lor ca să îi aibe alături. După ce se întoarse Benjamin multe astfel de cazuri avuseseră loc. Vârcolacii plecaţi se întorceau acasă şi urmau exemplul fostului alpha declarând că nu puteau spune unde merg din cauza unor motive stupide. Jason nu crezuse nici unul şi săpase atât de adânc în poveştile lor încât îi făcuse să mărturisească singuri printre mai multe încercări de a minţi. Pedepsele crude pe care le găsea celor care erau mai pricepuţi în minciuni sau celor care nu lipsiseră mult îi convinse pe restul că nu era de glumă.

Încetul cu încetul îşi câştiga respectul şi dominaţia în haită. Ştia că nu va putea fi la fel ca şi tatăl lui dar se apropia uşor-uşor de ceea ce fusese cândva.

De îndată ce ieși din casa lui Andres dădu peste nimeni altul decât Benjamin. Tatăl său stătea la margine pădurii foarte relaxat dar cu o expresie de o preocupare imensă. Sentimentele negative pe care le simțise pentru el și toate acuzațiile le dăduseră deoparte și ajunse să îl vadă așa acum este, un tată iubitor disperat să își întregească familia dezorganizată pierdută.

- S-a întâmplat ceva, tată?

Revenise la apelativul obijnuit, nu îl mai striga pe nume pentru a-l răni sau pentru a abuza de putere. Îi arăta respectul și compasiunea sa în timp ce îi spunea ceea ce își dorea, îi spunea că îl iertase și redevenise unul dintre exemplele bune pe care le urma.

- Nici eu nu știu, spuse Ben trist.

Jason îl privi atent știind că ceva era în neregulă cu tatăl său. Îi puse mâna pe umăr și îl privi în ochii negri pe care nu îi moștenise.

- Dacă ai nevoie de o pauză de la activitatea haitei ești liber să o faci, ai munci mult îl ultima vreme și ești epuizat.

- Nu despre asta este vorba... sau poate că despre asta este vorba. Nici nu știu ce să cred.

Ben ridicase din umeri nu pentru a da la oparte mâna fiului său ci pentru a-și arăta neputința.

- Ce s-a întâmplat?

Pe ușa de la intrare a vilei lui Andres au început să iasă mai mulți vârcolaci, toți membri ai haitei. Ben îi văzu de îndată și se întoarse spre pădure. Jason îl urmă cale de mai mulți pași și se opri doar atunci când o făcuse și Ben.

- Am fost contactat de vrăjitoarea la care am fost, începuse Ben oftând.

Jason îl îndemnă să mai înainteze în pădure ca să nu fie auziți. Vârcolacii avea un auz foarte fin iar o asemenea discuție nu trebuia auzită.