Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 37: Întâlnire cu duşmanul

Timp de douăzeci şi patru de ore am numărat să văd preferinţele voastre în materie de identitatea Eroului. Dylan a rămas singur în tabără pe când Chris conducea detaşat. Surprinzător a apărut şi a treia tabără, Eroul= altă persoană, care a avut câţiva membri.
Vă mulţumesc că mi-aţi spus cu cine ţineţi, şi nu m-ar deranja să o mai faceţi.

Gata,v-am ţinut destul. Lectură plăcută! (Nu spargeţi nimic prin casă (∩＿∩) )

Alice ieși din casă având inima cât un purice. Era emoționată și fericită în același timp în timp ce pășea încet spre pădure. Nu se putea gândi decât la un singur lucru, ea, Chris și pădurea. Proiectul lor era unul incredibil de ușor după ce totul fusese aproape terminat. Singurul lucru ce le mai rămăsese era să așeze paginile, să lipească câteva imagini și să scrie de mână câteva detalii și explicații suplimentare. Ultima rubrică a proiectului intitulată "Știai că..." trebuia să fie scrisă de mână iar Alice avea totate cele necesare.

Păși spre intrarea ei obijnuită spre pădure când dădu de nimeni altul decât Cristopher. Colegul ei de echipă acceptase să vină la ea acasă ca să facă proiectul și, după ce fusese dus de Justin, amândoi își dăduseră seama de un lucru foarte important. Era mult prea multă gălăgie în casă cu muzica lui Justin dată la maxim, conversațiile telefonice ale lui Jennifer, gătitul Angelei și emisiunea lui James de la televizor. Preferaseră amândoi să meargă în pădure căci aveau nevoie de liniște ca să se poată concentra. Pe Alice o deranja muzica iar primele ei încercări de a scrie ultima pagină a proiectului fuseseră eșuate din cauza zgomotului. Angela și James îi lăsaseră să meargă iar ei nu mai stătuseră deloc pe gânduri. Înainte de a intra în pădure Alice își dăduse seama că își uitase penarul și se întoarse înapoi.

- Mergem? o întrebă Christopher zâmbind.

Alice dădu din cap și intrară amândoi în pădure.

De pe geamul bucătăriei Angela îi privea încântată de felul în care își revenea mezina ei. Văzuse în Alice nu doar liniște dar și fericire. Ghicise că băiatul cu ochi verzi era cel care îi furase inima și care o făcuse să sufere dar nu interveni ca să îl ia la rost. Sunt amândoi tineri iar ea nu avea nici un motiv să se bage între ei. Știa ce înseamnă dragostea dar de asemenea știa și de câte ori suferise ea.

- Nu te mai frământa, va fi bine, se auzi vocea lui James din spatele ei.

- Dar dacă vârcolacii umblă prin pădure?

Angela era ingrijorată că cei doi vor fi atacați de vârcolaci.

- Chiar dacă umblă nu le vor face nimic. Sunt oameni iar ei nu vor să fie descoperiți.

- De unde știi asta?

James pufni.

- Alice petrece foarte mult timp în pădure și nu a văzut niciodată unul. Nu văd de ce ar apărea acum când și-a dus și un prieten cu ea.

Angela tăie cu agilitate legumele. Se opri dintr-o dată și îl privi pe James.

- Dacă va încerca să îi facă ceva?

- Dacă ar fi vrut să îi facă ceva ar fi făcut până acum.

- Dar dacă așteaptă momentul în care o va prinde singură? se infioră Angela. Nu vreau să pățească ceva.

James băgă mâna în buzunar și scoase un obiect mic cât un deget.

- Înainte de a pleca i-am dat telecomanda de la chestia asta. Dacă va încerca să îi facă ceva este suficient să apese pe buton iar micuțul ăsta va urla cât poate de tare. Când se va întâmpla asta am să plec după ei și am să îl ucid pe Chris.