Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 31: Titlul proiectului

Alice mergea pe holurile școlii fără a primi nimic altceva decât privirii acide. De obicei mai auzea din când în când câte o insultă la adresa ei pe care nu o băga în seamă. Era surprinsă și, pentru prima oară, se simțea ca un elev normal. Nimeni nu îi puse piedică și nimeni nu o împinse din calea sa așa cum făceau uneori. În schimb colegii ei doar o lăsau să treacă printre ei de parcă era un de a lor. Se simțea bine și în cele din urmă avu senzația că în într-un sfârșit era acceptată în colectivitate. 

Nu zăbovi mult pe holurile școlii și merse direct în sala de clasă. Ca de obicei prima sa oră era biologia așa că merse spre laborator de îndată ce intră în școală. În ciuda șofatului grăbit al lui Justin nu ajungeau primii, doar printre primii zece. 

Intrase în laborator și, spre surprinderea ei, îl văzu de Dylan studiind atent o foaie. Pe un perete al clasei se afla un panou de lemn unde erau puse anunțurile sau chiar lucruri interesante despre biologie cum ar fi un proiect, un eseu, despre un anumit subiect. În jurul lui erau alți elevi care încercau să facă același lucru dar prietenul lui Chris ieșea în evidență prin înălțime. Alice era și ea curioasă de ceea ce se întâmpla și de ce erau atât de îngrămădiți toți să citească o foaie. Ea rămase locului lângă grupul numeros și așteptă până când colegii curioși plecaseră la locul lor.

- Oh, la naiba! se auzi o voce de băiat. Sunt cu Alex în echipă.

Băiatul care vorbise ieșise din mulțimea de lângă panou și trecu pe lângă Alice fără a o observa. Colegul ei, Stephan, era foarte mâhnit și merse la locul lui fără a băga pe nimeni în seamă. De atât avusese nevoie ca să poată înțelege ceea ce se întâmplă la panou. Noul profesor de biologie afișase numele fiecărui elev și colegul acestuia pe panou iar toată lumea se înghesuia să vadă cu cine a picat în echipă. Un mănunche de speranță apăru în pieptul ei de îndată ce încercă să găsească o explicație plauzibilă pentru îmbulzeală. Se gândea că echipele se schimbaseră din moment ce toți erau adunați la panou căci profesorul le spuse cu cine vor face proiectul în zilele trecute. 

Mulțimea de la panou se risipii iar prin clasă se auzeau diferite chemării și strigăte. Fiecare dintre cei care își văzuse numele lui și al partenerului se puse să caute după cel cu care va lucra. Se schimbaseră locuri și se trăseseră scaune ca într-un final un murmur de conversații să se ridice dinspre ei. Alice ajunse printre ultimii la panou alături de un băiat blond și Dylan. Ochii ei cercetaseră grăbiți întreaga listă iar când își găsi numele se uită instantaneu și la cel al coechipierului ei. Privirea îi rămase ațintită asupra numelui Dylan Wild și se întristă pe moment. Crezuse că o schimbare cât de mică se va produce în ordinea echipelor dar se înșelase. Știa că acum nu mai avea nici o șansă de a-l convinge pe Chris cât de mult ținea la el. Se consolă cu gândul că el nu s-ar fi uitat niciodată la ea și începuse să caute încă o dată prin listă. Numele Christopher Smith era situat în dreptul lui Aylin Brown iar ea știuse că nici o schimbare nu se produse.

Se întoarse de la panoul la care rămăsese singură și începuse să meargă printre cele două rânduri de bănci în spatele clasei. 

- Green, aici!

Alice se opri locului și se întoarse spre locul de unde își auzi numele. La mijlocul rândului colegul ei de echipă, Dylan, îi făcea semn să se așeze pe scaunul de lângă el.

-  Stai jos, colega.

Dylan îi zâmbi iar ea rămase mută de uimire. Până astăzi Dylan nu vorbise niciodată cu ea și nici nu îi zâmbise. Se duse spre locul rezervat ei gândindu-se că totul se întâmpla astfel din cauza lui Justin și a ceea ce îi făcuse. Îi zâmbise gândindu-se la chipul lui plin de spaimă și se așeză. Nu pornise imediat o discuție cu el ci privi în jur la cei care încă se se așezau și își schimbau locurile.