Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 68: Atacul

Ceea ce era cunoscut drept un iad luă loc pe pământ, în pădurea unde se înfăptuise legenda vârcolacilor și a vampirilor, în pădurea unde se aflase de profeție, în pădurea condusă de un vârcolac însetat de putere care apelase la magie și aduse cel mai mare rău la el în haită.

În spatele lui Jeff care se înfrupta din sângele de fecioară al Aliciei apăru un trup. Cel care se mișcase cu viteza fulgerului avea în mâini o sabie foarte ciudată dar foarte puternică. Lama ei lată și groasă se implantă de îndată în spatele hibridului dintre vampiri și vrăjitori. Carnea și țesuturile păreau că sunt de apă în timp ce oasele erau moi, lipsite de consistență pe lângă tăișul ascuțit al sabiei. Trupul care apăruse din senin afundase lama lungă până când lipise mânerul negru și gros de spatele hibridului.

Cu aceeași viteză și în același timp o altă siluetă apăru în spatele Aliciei. Asemeni unei oglinzi silueta cea nouă imită la perfecție fiecare gest al celeilalte siluete și implantă sabia până la mâner în spatele Aliciei.

Mezina familiei Clark icni surprinsă. Nu o duruse deloc ceea ce se întâmplase, doar simți cum trupul îi tresare iar gura i se umple se sânge. Lăsă fără voia ei două firicele de sânge să se strecoare pe la marginea buzelor și să îi coboare pe bărbie cu rapiditate.

Câteva picături căzură pe umărul hibridului care se înfrupta din ea cu nesaț. Acesta părea că nici nu observă ceea ce se petrece în jurul lui.

Asemeni unei oglinzi de încredere trupul din spatele lui Alice imită la perfecție trupul din spatele lui Jeff. Când trupul din fața oglinzi deschise gura și își arătă colții periculoși de ascuțiți la fel făcu și el.

Un sunet puternic, un răget mai puternic de cât al unui leu sau al unui vârcolac alpha distrus complet și văduvit de toate cele la care ținea, un strigăt de luptă se auzi simultan din gâturile celor doi.

Alice mai icni încă o dată pierzând ultima gura de aer. Nu mai simțea și nu mai auzea nimic în timp ce totul devenea negru. Se pierdu nu în ochii iubitului ei ci în abisul negru ce o înconjurase.

De îndată ce Caden și Tamir strigaseră cât putuseră de tare Jeff deschise ochii. Încercase să se desprindă de îndată de Alice dar ceva nu era în regulă. Trupul lui nu se putea mișca deloc, nu putea să acționeze și să se elibereze din plasa în care fusese prins. Tot ceea ce putea face era să deschidă ochii și să privească în fața sa unde Tamir îl privea plin de ură având un chip schimbat de transformarea suferită.

- Dacă crezi că ai să scapi ești un prost! vorbi Tamir dur. Am să te urmărim până în mormânt.

Într-un mod surprinzător pentru fostul originar vampir Jeff zâmbi.

- Mă crezi prost? întrebă el râzând în batjocură. Ești un păzitor iar tu tocmai ți-ai ucis misiunea.

Jeff înghiți o gură din sângele Aliciei.

- Ai ucis omul pe care trebuia să îl păzești cu orice preț.

Pe chipul lui Tamir apăru o umbră de durere. O acoperi de îndată și zâmbi plin de siguranță.

- Știu ceea ce am făcut, vorbi el. Nu am ucis pe nimeni încă.

Jeff pufni.

- Mă crezi prost? Crezi că nu văd sabia ce îi străbate pieptul? Ai ucis-o!

În acel moment Caden își mișcă puțin sabia. Jeff tresări în urma unei dureri acute. Tamir îi zâmbi direct în față.

- Nu este ucisă atâta timp cât sabia mea se află în interiorul ei, vorbi el.