Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 51: Procedura de urgenţă

Trebuie sa va anunt! Daca ar fi un film cred ca cei mai multi dintre voi nu ar rezista imaginatiei mele. Aveti grija de voi!

Benjamin rămase uimit de ceea ce auzise ieșind pe gura noului venit. Îl privi fără a-i putea înțelege prea bine cuvintele. Se enervă. O parte din el se bucura puțin că puiul lui scăpase de pericol dar cealaltă parte era deranjată de felul în care fusese izbit de perete. Simţise ură când atinse peretele. Simțea miros de sânge și era foarte sigur că nu avea să iasă nimic bine. În casă erau patru vampiri care nu se puteau controla, așa cum o fac toți vampirii, și puteau ataca. Slăbiciunea lor era nu doar să vadă câteva picături ci și să miroasă.

Se inspectă rapid încercând să descopere de unde îi curgea sânge. Daca era suficient de rapid putea să își lingă rănile asemeni unei pisici și să se vindece. Saliva lui era în stare să stompeze mirosul ce avea să provoace vampirii.

În timp ce se pipăi auzi mișcare. Privi în fața lui unde se aflau cei doi presupuși căsătoriți. Alice se zbătea din strânsoarea noului venit și se agita de parcă viața ei ar fi în pericol. Mişcările ei erau bruşte şi necoordonate. De îndată înțelese adevărul, noul venit mințise. Ei nu erau căsătoriți, ar fi fost imposibil. Comportamentul ei şi dezgustul ce i se citea pe faţă o dovedeau. Se ridică de îndată în picioare. Dacă avea ceva rupt acum era momentul să se poată observa. Picioarele sale nu cedaseră iar trupul lui reuși să se țină ferm pe poziții. Înaintă spre cei doi și scoase un scurt mârâit. Aparent singurul lucru pe care nu îl mai putea face așa cum o făcea înainte era să ragă ca un leu. Scoase doar un sunet înfundat, unul ce i se păruse jalnic dar nu se speriase. Cu sau fără răget tot un vârcolac puternic era.

Noul venit îi dădu de îndată drumul Aliciei iar ea plecă de parcă ar fi fost în flăcări. Ceva din felul în care alergase pe lângă Ben având lacrimi în ochi îl făcuse să își dea seama că ceva era mult mai grav decât crezuse. O urmări cu coada ochiului în timp ce se apropia tot mai mult de bărbat. Era pe cale să îi dea un pumn pentru că mințise când îl auzi. Un strigăt plin de durere și suferință ajunse de îndată la urechile lui și îi făcuse inima să se rupă în mii și mii de bucăți. O stare puternică de tristeţe îl cuprinse ceea ce era dubios. Acest sentiment puternic nu venea de la el ci de la o altă persoană, una care sufetea. Se opri din acțiunea sa și se întoarse șocat. Recunoscuse vocea dar era dornic să afle ce anume se întâmplase de îi făcuse puiul să plângă și să sufere.

O văzu stând lângă ceea ce părea a fi un morman de cârpe. Mai multe haine de culoare neagră erau adunate iar în prima secundă nu înețelegea ce era atât de șocant la un morman. În următoarea secundă observă mai bine hainele, erau cele purtate de vârcolacul tânăr ce îl atacase pe nepregătite. Apoi simţi mirosul. Era puternic şi sufocant dar mai ales prevestitor. Simţi mirosul sângelui şi se alarmă. Lăsă baltă orice gând legat de noul venit iar din câţiva paşi ajunse lângă fiica lui. O găsi îmbrățișând ceea ce părea a fi capul iubitului ei. Totul era plin de sânge în jur iar peretele purta urma impactului. O dâdă groasă cobora până sub vârcolac.

Fiica lui era plină de lacrimi și sânge. Mângâia capul spart al vârcolacului în timp ce îi șoptea de nenumărate ori numele. Chiar dacă nu mai avea putere în glas durerea și suferința ei erau vizibile. Tremura violent în timp ce își trecea degetele pline de sânge prin părul des al băiatului.

Ben era șocat și în același timp nervos. Nu avea nevoie de nici o explicație din partea nimănui sau de o mărturie, știa cine făcuse acest lucru și avea să plătească amarnic. Îl protejase pe băiat şi căutase să nu îl rănească iar un altul intervenii şi stricase totul.

După putere și viteza cu care fusese azvârlit noul venit dădea semne cum că ar fi un vampir. Nimeni nu ar fi putut face asta iar dacă Justin ar fi intervenit ar fi fost măcelărit. Dacă noul venit era vampir dădea semne clare atât prin postură cât şi prin atitudine. Nu îi putuse simți mirosul din cauza sângelui dar avea să se ocupe de el așa cum știa cel mai bine.