Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 57: Uniune

După cum am promis al doilea capitol pe ziua de azi

În timp ce Alice stătea și contempla asupra ceea ce se va întâmpla cu viața ei, asupra alegerii care îi va schimba viața, trupul băiatului de lângă ea se mișcă. Christopher se trezi din leșinul lui și se simțea mai amorțit ca niciodată. Era obosit de parcă nu ar fi dormi iar tot ceea ce avea nevoie era o îmbrățișare și un sărut din partea iubitei lui.

Ceea ce nu știa el era că în ciuda faptului că Alice era prezentă în pat lângă el fizic nu era prezentă și din punct de vedere mental. Alice a lui era cu gândul plecată într-o cu totul altă parte iar acest lucru se putea vedea în privirea ei fixă. Iubita lui nu avea o țintă prea frumoasă pe care să o privească înafara tavanului alb.

Își dăduse seama că ceva nu era în regulă încă din secunda în care o privi puțin mai atent. Pieptul ei se ridica ușor și monoton de parcă ar fi cuprinsă într-un somn profund deși ochii ei erau larg deschiși. Nu clipise aproape deloc și nu se mișcase nici un centimetru. El dormise pe burtă pe când ea era întinsă pe spate.

În ciuda faptului că se rotise și se apropiase de ea nimic nu o trezise din visatul ei cu ochii deschiși.

Hotărât să o readucă lângă el se trase și mai aproape. Se sprijinii în coate și nu se gândi decât o singură dată înainte de a acționa. Se aplecase brusc peste ea și își uni buzele cu ale ei. O sărută pe nepregătite și se vedea că o prinse cu armele jos. Nu îi răspunse deloc la sărut iar el nu se supără, în fond o prinse visând cu ochii deschiși.

Când se depărtă se sprijini într-un cot și o privi având trupul mutat pe o singură parte, pe stânga.

- Ce te frământă așa de tare? o întrebă el.

Vocea lui de după somn o surprinse. Înainte de a știi că el este prietenul ei Eroul și încă de dinainte a-i fi inima frântă de relația lui cu Aylin își dorise mereu să fie prima care îl vede dimineața. Vocea lui era în mod normal ca o simfonie plăcută și ademenitoare dar acum când abia se trezise din somn vocea lui era incredibil de frumoasă. Se schimbase și devenise de zece ori mult mai plăcută pe cât fusese. Alice fu atât de impresionată de tonalitatea lui încât nu se putuse abține să nu îl sărute. Nu se mulțumi deloc cu răspunsul primit și îl sărută de două ori doar ca să se mulțumească mai mult.

De îndată ce se îndepărtă puțin rămase și ea întoarsă pe o parte. Mâna ei rămase acolo unde fusese când îl sărutase. Îi mângâie bărbia şi zâmbi.

- Ei bine? întrebă el.

Alice se întristă pentru câteva secunde. Nu dorea ca el să ştie gândirile ei şi toate concluziile la care ajunse.

- Mă gândeam la familia mea.

Îi spuse doar jumătate de adevăr ca să nu îl mintă pe deplin.

- Care dintre ele?

- Ambele.

Christopher zâmbi iar ea nu se putuse abține să nu îi mai simtă încă o dată buzele moi peste ale sale. Îl sărută încă o dată și se bucură de dulceața lui, se bucură de momentul petrecut alături de el. Acum, când avea două alegeri la îndemână, două alegeri care îi influențau și lui soarta, trebuia să fie atentă la tot. Trebuia la fel de bine să se bucure de fiecare moment petrecut alături de el și să profite din plin. Gândul că nu îl va mai putea revedea niciodată dacă devenea un vampir şi gândul că va fi mereu cu el se luptau în contradictoriu. Știa că poate să fie cu el până când moartea îi va despărții dar știa la fel de bine că puteau să trăiască separați fiind distruși pentru o perioadă la fel de mare de timp.