Hold me 'till the end

Capitolul V

Când Matteo ajunse într-un final la casa veche în care Felix îl dusese pe Leone acesta putu răsufla ușurat. Era pe cale să primească răspunsuri, pe care o să le macine și apoi va afla adevărul din spatele lor. Felix a spus că Leone îi dăduse o explicație despre incidentul de aseară cu Mia și că este sigur că Leone nu minte despre acel praf, însă partea care îl intriga era faptul că un simplu farmacist a reușit să introducă în țară droguri fără ca el să fie anunțat sau să plătească taxa, e adevărat o doză mică, dar totuși. Cât timp era el la conducere nimeni nu va mai îndrăzni măcar să creadă că poate introduce droguri fără să dea socoteală. Chiar nu-l interesau sentimentalismele, motivele, sau chiar răul pe care îl pot face acele droguri, ce îl interesa erau banii, bani ce trebuiau să intre în buzunarele lui, cineva fura din cașcavalul lui și ura când cineva se atingea de ceva de-al lui.

Casa în care era ținut Leone era un vechi buncăr de muniții pe care Matteo l-a transformat într-un fel de temniță pentru aflarea răspunsurilor pe care le dorea. Avea și multe jucări interesante de tortură, pe care desigur Felix le folosea, băiatului îi plăcea așa mult să găsească noi metode de tortură încât câteodată îl băga în sperieți și pe Eduardo, care nu se speria de multe lucruri.

Când ajunse intră și imediat îl văzu pe Felix stând pe canapeaua uriașă din salon, fumând și ascultând la radio melodia lui McClain "Dont worry about me". Casa era destul de mare cu două etaje și un subsol unde nimeni nu avea permisiunea să intre. De când Felix văzuse prima dată locul acesta, îl implorase pe Matteo să o cumpere de la el. Cu trecerea anilor a redecorat și restabilit întreaga clădire, a construit încă o aripă în vestul terenului unde adăugase piscină și o bucătărie spațioasă și, desigur, mai mult spațiu la subsol pentru sesiunile lui de corecție cum le numea el.

Matteo nu a înțeles niciodată dorința băiatului de a-și vopsi întreaga casă în alb. De la perne la fețe de masă la așternuturi și la covoare, la tapițerie și canapele, pereți și chiar și cele două băi, toate lucrurile din casă inclusiv pereții exteriori aveau culoarea alb, ziceai că ești în casa lui Kim Kardashien. Astfel, în prezent casa lui Felix era una de ultimă generație cu toate necesitățile unui tânăr sadic pus pe făcut rele.

Felix nu era urât chiar arăta foarte bine, de multe ori Stefano îi spunea că dacă într-o zi va ieși din organizație ar putea foarte bine să facă o carieră în modeling, avea față de model, plus că era și slab, iar la greutatea lui ai fi putut jura că nu poate să fie un bun bodyguard, însă copilul putea pune jos și o matahală de 100 de kilograme. Cum făce asta, Matteo nu va ști niciodată.

-Îți spun McClain e regele blues-ului.

-Nici gând, nimeni nu-l întrece pe B.B. King, vocea omului e rai pentru urechile mele - Matteo căzu într-un fotoliu lângă șemineu.

-Poate ai dreptate, dar vai, tu auzi ce glas are McClain? E medicină pentru suflet. - Felix îi aruncă pachetul de țigări, apoi începu să cânte după piesă - I looked around for friends everywhere / And all I could see is you / But don't you worry baby / Right now I can see my way / I can see my way - Felix se opri pentru a-și aprinde altă țigară însă nu mai continuă, dându-și seama că Matteo nu venise pentru un concert gratis - e la subsol, termină țigara și mergem jos - un rânjet apăru pe fața lui Matteo.

- Te-ai jucat din nou cu benzină, Felix? - același zâmbet apăru și pe fața lui Felix.

- Poate....încerc noi metode de tortură, ști pentru a veni cu idei noi. Vreau să fiu mai creativ, cum să-ți spun, să evoluez ca om.

Amândoi începură să râdă cu poftă. Matteo îl iubea pe copilul ăsta, nici el nu știe cum dar Felix deja făcea parte din familia lui. Îl cunoștea de șase ani și pe lângă Stefano, era singurul în care își putea depune secretele ca într-o bancă.