Hold me 'till the end

Capitolul XII

-Chiar asta i-ai spus? - vocea Josephinei răsună în tot apartamentul în momentul în care Brigitte îi povestise despre întâlnirea cu misteriosul Matteo Darcio alias Ferrano, omisese faptul că omul de o frumusețe ilegală, făcea parte dintr-o organizație mafiotă, un detaliu minuscul, la fel de neimportant precum viața amoroasă a fetei ce stătea întinsă pe canapea și ardea de curiozitate să audă toate detaliile picate.

Însă cu toate că se simțea vinovată că-i ascunde lucruri, era mai bine ca Josephina să rămână în ceață, la dracu, trebuia să fie nebună că măcar luase în considerare propunerea unui mafiot, unul total periculos, da atrăgător, precum cel mai dulce păcat, însă acei ochi negri emanau posesivitate, agresivitate, și un sânge, ce curgea prin vene, mult prea rece pentru un om de rând.

Asta nu îi ușură emoțiile și într-un fel vinovăția, avea din nou dea face cu oameni mult prea periculoși, își încălcase jurământul depus acum mult timp de a lăsa acea viață în spatele și trecutul ei, nu se gândise o clipă că viața aceea se va întoarce exact când lucrurile prind contur pentru noua ei viață.

Se întoarse și ieși din dulapul de haine cu privirea mult prea obosită, avea cearcăne de la nesomn, de Eric nu mai știa nimic de săptămâni iar Josephina încerca din răsputeri să nu-l aducă în discuție, era de parcă omul dispăruse complet, de parcă nici nu existase, gândul ăsta o înfioră.

Trebuia să se întâlnească cu Matteo la restaurantul Le Ciel du Paris, unul dintre cele mai luxoase restaurante din Paris, avea suficient timp să se pregătească însă anxietatea nu o lăsa să respire. Gândul că poate muri în orice moment sau mai rău să fie răpită, o înfiora.

Avea de luat o decizie, dacă accepta propunerea de a o ajuta pe Mia, trebuia să stabilească și data pentru când ea se va trezi din nou pe pământul Italiei, deoarece avea vaga impresie că nici în ruptul capului bărbatul nu-și va aduce sora aici. Dacă va respinge propunerea, Matteo se va întoarce singur. Avea de gând să termine repede cu cina pentru a putea merge la Jack, el o va sfătui asupra decizie pe care trebuie să o ia, deși părea că Jack o împinge mult prea mult în gura unei pantere. Alice deja era în al nouălea cer spunând că oricum nu aveau multe programări pe următoarele șase luni așa că ar trebui să accepte postul pe cât de repede posibil, se pare că efectul drogului frumuseții îi afectase gândirea. Chiar Josephina bătea apropouri de aproape o oră cu privire la cât de arătos este și că ar face bine să nu îi scape așa bărbat chipeș, măcar de la ea se putea aștepta.

-Pentru a mia oară Jose - ridicând mâinile în aer în semn de retragere - asta a fost tot ce a zis. Nici nu știu dacă o să accept postul, plus că îmi place condiția mea de acum, îmi plac pacienții mei, îmi place totul aici, aici mă simt în siguranță și simt că pot sa fiu eu cu adevărat, nu aș vrea să plec, să renunț la tot pentru câțiva bani în plus - încercă să se explice însă în zadar, Josephina era mult prea absorbită de frumusețea unghiilor sale pentru ca măcar să-și ridice privirea.

-Tot ce aud sunt scuze și mult prea multă lașitate - Josephina stătea turcește pe canapea purtând unul dintre tricourile lui Eric, pe care, cu siguranță, îl furase în ultima ei vizită - ești atrasă de el, Brigitte! De ce nu recunoști, pentru numele lui Dumnezeu? Ce ai spus? Pentru bani? Când ți-a păsat ție vreodată de bani pentru a-ți păsa acum? Dintre noi două eu sunt mult mai lacomă decât tine și acum tu aduci vorba de bani, vorbitul cu toți pacienții tăi ți-au făcut rău la rotițe.

-Nu sunt atrasă de el, recunosc este un bărbat arătos, însă pare un afemeiat și - întorcându-se către Josephina - pare a fi un bufon.

-Un bufon ce printr-o singură poză poate lăsa o femeie gravidă - Josephina râse în timp ce mai gustă odată din cafeaua de pe măsuță și își mângâie ușor abdomenul.