Hold me 'till the end

CAP XXVIII

Matteo deschise ochi dintr-o dată trezit dintr-un coșmar dureros, privi încăperea întunecată și persoana ce dormea lângă el, cuibărită la pieptul lui precum un copil mic, era o imagine adorabilă. Știa că nu mai avea cum să adoarmă, se bucură totuși că nu o trezise și pe Brigitte, privi ceasul, ora 04:54, putea la fel de bine să se ridice, avea de gând să meargă devreme la cazinou, deși era duminică și era închis, Dantera își programase ieri seară pentru acea dimineață o întâlnire, asta se întâmplase înainte de telefonul lui Antonio însă fusese mai mult decât fericit că șoarecele vine singur la pisică. Nu le spusese nimic lui Felix sau lui Toni, nu dorea să se îngrijoreze pentru nimic, mai ales că Dantera nu ar fi încercat să-l omoare în propriul birou, pe propriul teritoriu și dacă ar fi încercat ar fi fost mai bine, îl scăpa de conceperea unui plan prin care să-l ucidă, pentru că el era următorul pe lista lui.

Se ridică cât putu de încet pentru a nu o trezi, își luă un tricou negru și pantaloni de aceeași culoare la care asortă geaca de piele și lănțișorul ce nu-i lipsea de la gât, înainte să iese pe ușă o sărută rapid pe frunte pe Brigitte care nu părea că se va trezi prea curând. Merse direct la bucătărie unde cafeaua îl chema precum un drog.

Liniștea din casă îi dădu un fior pe care nu-l simțise de mult, ura liniștea, o ura cel mai mult deoarece liniștea nu aducea nimic bun, liniște îl omora psihic însă cu timpul învățase să stea foarte mult unde este zgomot pentru a se calma. Zgomotul și gălăgia îl calmau, mereu fusese așa, mereu știa la ce să se aștepte când gălăgia își făcea apariția însă cu liniștea era o enigmă ce-i dădea fiori de groază.

Dacă s-ar fi aflat cu jumătate de an în urmă ar fi pornit patefonul de pe coridor pentru a avea o melodie în ambiant, să-i alunge anxietatea.

Litta se obișnuise de-a lungul anilor cu formele lui ciudate de a se manifesta și începuse de mult să ignore zgomotele ce se auzeau. Însă acum în casă era, pe lângă Mia căreia îi trebuia un somn liniștit, și Brigitte care dormea precum o pisică în camera lui și pe care nu voia să o trezească. Se mulțumi astfel cu televizorul din bucătărie, îl porni schimbând canalele la întâmplare până ce acel ceva important îi atrase atenția, mări volumul și ascultă atent.

-Scene de groază s-au petrecut aseară la clubul Mariposa, se pare că proprietara clubului Beatrice Alvarez și-a pus capăt zilelor aruncându-se de pe edificiul de cinci etaje. Fata s-a aruncat de la ultimul etaj în jurul orelor 01:30 - 02:00 dimineața, sursele spun că aceasta a băut foarte mult cu câteva ore înainte după care s-a retras într-unul dintre separeurile clubului. Pe trupul neînsuflețit al fetei s-au găsit urme de automutilare, pe ambii obraji și pe frunte dar și pe ambele mâni și picioare, s-au găsit urme mari și adânci de cuțit, fata deja pierduse mult sânge iar medici nu au mai putut face nimic pentru a o slava. - pe ecranul televizorului apărură diferite imagine cu o ambulanță gălăgioasă și diferite poze din fața localului, urmele de sânge erau încă vizibile.

-În camera unde Beatrice si-a petrecut ultimele ore din viață s-a găsit o scrisoare de adio față de toți cei dragi ei, o scrisoare prin care își cerea iertare tuturor pentru că i-a dezamăgit însă nu mai poate continua fără sprijinul tatălui ei, de care îi era atât de dor. Vă reamintim că tânăra în vârstă de 22 de ani a moștenit de la tatăl ei Iacopo Alvarez, ce a murit în urmă cu nouă luni, lanțul hotelier pe care aceasta îl manageria. Este o tragedie uriașă în familia Alvarez, nimeni nu înțelege cum de Beatrice ar face un astfel de pas având în vedere că nu avea un comportament depresiv și niciodată nu dăduse semne că ar avea astfel de gânduri - pe ecran apăru o parte din presupusa scrisoare de adio.

„Îmi pare rău că lucrurile trebuie să se termine așa, chiar îmi pare rău, însă nu mai pot continua să pășesc pe drumul pe care nu l-am ales. Visele mele erau altele, speranțele mele aveau alte orientări, nu mă mai regăsesc în nimic ce înainte găseam extrem de încântător. Plec, pentru că nu mă mai recunosc pe mine însumi, plec pentru că îmi lipsește singura persoană care m-a înțeles în această lume și a cărei pierdere m-a distrus complet. Vreau să-mi cer iertare pentru toate lucrurile rele pe care le-am făcut, regret tot însă acum este prea târziu, nu mai pot trăi cu mine știind cât rău am făcut celor din jur. Am așteptat, am așteptat un semn prin care să mi se spună să rămân însă nu s-a întâmplat nimic. Vreau să știți că vă voi iubi mereu chiar dacă nu voi mai fi alături de voi, chiar dacă nu vă voi mai vedea, vă voi iubi mai mult decât orice. Îmi pare așa de rău că lucrurile s-au terminat în modul acesta însă mă simt pierdută, sunt precum o barcă fără cârmă, n-am ideea ce trebuie să fac, n-am idee pe unde trebuie să o iau, așa că voi pleca. Rămâneți cu bine, prieteni, familie, oameni pe care i-am iubit, fiți fericiți pentru că și eu acolo unde mă voi duce voi fi".