Hold me 'till the end

Capitolul XXIV

Să simți cum inima e pe cale să ți se rupă din piept și să o i-a la fugă spre alte meleaguri era puțin în comparație cu ce simțea Brigitte, dorise așa mult să-l asculte, să-i demonstreze că nu-l va părăsi oricât de oribil ar fi fost trecutul lui, era lângă el, însă nu avusese șansa nici de a-i demonstra cât de mult îl iubește. Da, îl iubea, mai mult decât orice pe lume, nu fusese niciodată îndrăgostită, niciodată nu simțise acei fluturi în stomac despre care vorbeau toți, însă de când Matteo își făcuse apariția în viața ei trecuse prin toate aceste etape ca printr-un carusel. Plecase la spital la Eric pentru a-i explica totul, pentru a-i cere scuze, pentru a-i refuza sentimentele în cel mai nedureros mod posibil, ceea ce va fi greu deoarece de fiecare dată când râdea sau tușea se auzea o coastă ruptă.

Fusese gata să plângă când Eric îi zâmbise larg și îi spusese că înțelege prea bine despre ce este vorba și că speră să fie extrem de fericită cu cel pe care l-a ales. A asigurat-o că nu simte nicio ranchiună cu privire la alegerea ei.

„-Nu alegem de cine ne îndrăgostim, asta am înțeles și eu după mult timp. Nu te preocupa de mine, Brigitte, nu sunt supărat, în fapt mă așteptam la asta - ea îl privi tăcută, surprinsă de ce spunea - când ți-am mărturisit ce simt mă priveai în ochi însă sufletul tău nu era prezent, erai pierdută în gândurile tale, îți doreai ca altcineva să-ți fi mărturisit acele sentimente, e în regulă. Atâta timp cât te tratează bine, precum o regină iar tu ești fericită, sunt și eu fericit. O să aștept să-mi revin și voi pleca la Paris, mi-am cerut transferul ieri, ăsta era și motivul pentru care te-am sunat înainte ca iubitul tău să-mi fi închis telefonul cu atât de multă brutalitate - zise râzând„

-„Nu ești supărat?"

„-Nu, sunt chiar eliberat și fericit că tu ești fericită, nu pot spune că nu mi-aș dori să fiu în locul lui dar nu vă doresc nici răul. Nu te întrista, voi rămâne prietenul tău, atâta timp cât pot să te văd zâmbind sunt mai mult decât fericit. Este doar că - făcu o pauză și îi zâmbi sincer - am ajuns prea târziu, se întâmplă, câteodată mai și pierdem, important este să acceptăm și să ne bucurăm pentru celălalt."

Acum se afla pe o băncuță gândindu-se anormal de mult la Matteo care plecase la cazinou pentru a rezolva nu știu ce problemă, când ieșise din birou se comportase cu ea normal, nu mai adusese aminte de discuția lor, o sărutase scurt și dispăruse, lăsând-o într-o minunată furtună de resentimente. Se gândise la trecutul ei și la cum ar fi momentul să i-l împărtășească lui Matteo, poate așa el ar avea încrederea necesară pentru a-i spune adevăratul motiv pentru care pe fața lui mereu se regăsește o umbră de tristețe, chiar și în momentele în care radia de fericire ochii lui ascundeau o durere aparte, o frică stranie, frica de a fi judecat.

Abandonă ideea aceasta repede, chiar el îi spusese să nu-l preseze, o asigurase într-o zi îi va spune tot, însă Brigitte se întreba când va fi acea zi. Se hotărî într-un final să o sune pe Josephina, avea nevoie de sfatul celei mai bune prietene chiar și prin telefon, avea nevoie ca cineva să o asculte și să o convingă că este cel mai bine să abandoneze ideea, iar dacă Phina nu reușea, Brigitte avea de gând să-l sune și pe Jack, orice numai să nu se mai simtă vinovată. Da, se simțea mai vinovată ca niciodată, ea atinsese mai mult ca sigur un nerv, ceva delicat și nu se oprise când el îi spusese să o lase baltă. Îl obligase practic să-i spună când mai devreme îi promisese că o să-l înțeleagă și-l va aștepta și nu-l va părăsi, halal psiholog mai era și ea.

Josephina răspunse rapid cu vocea ei mereu binedispusă, deja aflase de Eric, fusese îngrijorată însă acum era mult mai bine când o auzise pe Brigitte. Îi povestise despre călătoria ei în Caraibe, despre cum cunoscuse un bărbat mult mai frumos decât cel din Seul, despre cum aproape făcuse atac de inimă când auzise de Eric. Brigitte se abținu cu greu să-i spună că din cauza actualului ei iubit Eric este în spital, evitase să-i spună cu ce se ocupă Matteo, din nou, mințise, mințise și iarăși mințise, se simțea oribil însă n-ar fi știut cum să-i explice.