Hold me 'till the end

Capitolul XXIII

Brigitte se trezi prima din somnul dulce al dimineții, se trezi înconjurată de două brațe puternici ce-i înconjurau abdomenul nepermițându-i să se miște. Se întoarse către sursa acestor două brațe și dădu cu ochii de un Matteo somnoros care încă nu se trezise și care părea că nu se va trezi prea devreme. Ea îl privi încă o dată ca seara trecută mângâindu-i trăsăturile feței, părul lui des în care degetele ei adorau să se joace și ochi lui negri ce acum erau închiși.

Se apropie și-l sărută scurt pe buze vrând să se ridice însă cele două brațe puternice o prinseră și o aruncară din nou pe spate. Cu ochii închiși Matteo mări strânsoarea și puse piciorul stâng peste așternut și peste picioarele fetei. Ea râse și își întoarse capul către bărbatul cu ochi închiși.

-Știu că nu dormi - el doar mârâi ceva nedescifrabil și își vârî capul în gâtul ei - trebuie să mă ridic, haide - tot nimic, însă o strânse mai tare, incapabilă să se miște - Matteo, haide - se apropie și îl sărută din nou iar acesta deschise într-un final ochi lui negri care acum aveau o sclipire aparte.

-De ce trebuie să te trezești devreme sâmbăta, Brigitte? - mormăi și slăbi strânsoarea - weekend-ul este doar pentru a lenevi, așa că stai cu mine în pat azi.

-Mi-aș dori, însă nu pot - zise și se ridică cât putu de repede pentru a nu fi prinsă din nou în capcana brațelor - trebuie să merg la spital - cu asta Matteo deschise ochii de-a binelea și se ridică într-un cot să o privească pe fata ce deja mergea la dulap să-și aleagă câteva haine.

-De ce trebuie să mergi la spital? - vocea lui suna enervată însă oboseala de dimineață nu-i permise să se desfășoare exact cum ar fi dorit. Fata se întoarse cu fața spre el și zâmbi seceră însă în același timp ironică.

-Merg să văd ce mai face Eric, de ce crezi că m-aș duce la spital? - Matteo își dădu ochi peste cap și se sprijini de perne.

-De ce trebuie să mergi chiar azi să vezi ce face? - era nervos Brigitte putea vedea asta însă se apropie de marginea patului și se așeză, el se apropie de ea și o sărută, de data aceasta mai apăsat și mai lung. Când se despărțiră din sărut ea îi mângâie obrazul.

-Pentru că cineva mi-a spart aseară telefonul în vreo cinci bucăți iar acum trebuie să merg personal să văd ce face. Îl cunoști pe cel care a făcut-o? - Matteo dădu negativ din umeri și o privi inocent.

-N-am nici cea mai vagă ideea, însă îți fac eu rost de alt telefon - o sărută din nou și cumva reuși să o așeze din nou pe pat, el fiind deasupra ei. Sărutul fu mai lung și amândoi simțeau cum din clipă în clipă vor rămâne fără aer și vor muri din cauza fericire ce le zdrobea pieptul - ești așa frumoasă, așa perfectă. Nu vreau să te văd prea aproape de alți bărbați.

-Spui cumva că ești gelos, domnule Ferrano? - Brigitte râse și îl privi în ochi lui negrii ce acum păreau liniștiți și calmi fără vreun gram de ură, nici măcar pentru Eric. El o sărută din nou.

-Foarte. Sunt un bărbat extrem de gelos, însă - o privi blând - încerc să-mi domolesc gelozia pe cât pot. De ce crezi că Eric e în spital?

-Din cauză că cineva nu și-a controlat gelozia - Brigitte îi mângâie fața și se ridică sprijinind-se de cele două perne, Matteo se apropie de ea și se jucă precum un copil mic cu mâinile ei - Matteo, vreau să-i ceri scuze lui Eric. Ce-ai făcut chiar întrece orice limită - el o privi scurt și ironic.

-Nu pot să-mi cer scuze, Brigitte - fata îl privi serioasă - înainte să spui ceva, nu e pentru că n-aș vrea, e pentru că nu pot - acum îl privea confuză - mereu am vrut să cer iertare decât permisiune, însă apoi mi-am dat seama că nici iertare nu trebuia să cer, și n-am de gând să-mi aplec capul în fața unui aiurit precum fostul tău iubit, să fim clari. Pot să admit când fac greșeli, însă n-am mai făcut una de la 15 ani, de atunci m-am auto pedepsit pentru a nu mai face greșeli, pentru a nu mai fi nevoit să cer iertare. Cu ce o să mă ajute dacă îi cer iertare lui Eric? Iertarea lui îmi va face un bine? Mă va trimite din nou la biserică cu gândul să-mi spovedesc păcatele? Nu mă va ajuta nicicum, iar dacă îmi voi cere iertare, nu va fi cu adevărat, în inima mea voi ști că nu simt lucrurile pe care le spun. Nu simt că am greșit cu nimic, chiar nu mă simt vinovat decât pentru faptul că Felix nu l-a bătut suficient pentru a-i ieși ochii din cap, însă în rest nu simt că am greșit.