Hold me 'till the end

Capitolul XXI

Matteo era în biroul lui înconjurat de Felix, Toni și Cardin. Discutau de azi dimineață toate planurile pentru seara cea mare. Toni făcuse până la urmă rost de uraniu radioactiv și va fi adus în acea seară înainte de a deschide, fusese foarte complicat să facă rost de el. Trebuise să negocieze timp de trei ore și să mai și sărute vreo trei papițoaie care se credeau foarte atrăgătoare, acum se afla pe canapea cu o găleată între picioare lângă care avea pasta de dinți, apă de gură, o cană cu apă și o periuță.

-Toni, dacă-i mai periezi mult e posibil să-ți cadă, și atunci să te văd eu cum mai negociezi știrb - Cardin râse privindu-l pe săracul Toni cum își perie de zor dinți.

-Nu mai râde de el, daca-i fi văzut cum arătau tipele alea te-ai fi dus la biserică să te spovedești - adăugă Felix care fuma dintr-o țigară, el fusese chemat de Matteo și n-apucase să se sărute cu niciuna, din fericire, așa că toată treaba căzuse pe umeri lui Toni, care cel mai probabil rămăsese traumatizat - cine a spus că tocilarele sunt urâte mare adevăr a grăit, domnule - privindu-i pe toți - erau mai urâte ca noapte, era de parcă moartea și dracu au făcut un copul, mă jur!

-Cine va pus să vă pupați cu ele? - Cardin nu se mai abținea nici măcar puțin, dându-i lacrimile de la râs.

-Și ce-ai fi vrut, madame - răspunse tăios Toni scuipând pasta din gură - că de rugat, le-am rugat frumos? Ghici ce, n-au vrut așa, ce ne rămânea de făcut?

-Mare negociator mai ești - continuă Cardin - ia zi, așa-i făcut și când ai negociat pentru terenul casei lui Matteo?

-Gata, Cardin! - vocea lui Matteo era calmă însă groasă și cerea ascultare - au reușit, ar trebui să te bucuri, gata, nu mai vorbiți despre asta.

-Mersi, Matteo - zise Toni clătindu-și gura.

Matteo era obosit, nu dormise toată noapte din vina remușcărilor. Pentru prima dată avusese remușcări când dădu-se un ordin, însă nu se gândea deloc la Eric și că aproape murise ieri din vina lui, se gândea la cât de furioasă va fi Brigitte când va afla, însă n-avusese ce să facă. Trebuise măcar să-i plătească spitalizarea, vrusese să-i dea un avertisment să stea departe de Brigitte însă Felix luase în serios chestia cu băgat-l în comă, desigur putuse să dea numele altei persoane și să folosească alt cont bancar însă unde ar mai fi fost distracția. Partea dementă din el voia să vadă reacția lui Brigitte când își va da seama că responsabilul era nimeni altul decât el.

Astfel îl sunase pe Felix și-i ceruse să-i spună unde-l lăsase pe Eric. Fugise cât putuse de repede acolo când bărbatul abia mai respira, era rece ca gheața și intrase în convulsie. Îl dusese cu propria mașină la cel mai bun la spital din Sicilia, îl pusese sub observația celor mai buni medici. Îi ceruse doctorului și infirmierelor discreție totală asupra celui care l-a adus, totuși era sigur că se aflase până acum. Până ajunsese la spital Matteo îl auzise constant pe Eric strigând-o pe Brigitte în somn, asta îl făcea să înnebunească mai rău decât era deja. La un moment dat fusese chiar în stare să asculte de conștiința sa și să-l arunce afară din mașină. Însă n-o făcuse, și de ce?

Din cauza lui Brigitte, doar pentru ea nu-l aruncase din mașină, doar pentru ea se dusese și-l ajutase, doar pentru ea făcuse toate aceste lucruri pe care nu le-a făcut niciodată, și cu ce scop? Oricum când va afla se va declanșa al treilea război mondial. Putea la fel de bine să-l lase acolo și să moară, dar știa că ea va suferi, și s-o facă să sufere era ultimul lucru pe care-l dorea.

Chiar când închise ochi ușa biroului se deschise cu brutalitate și pe ea apăru o Brigitte supărată, nervoasă, cu tot respectul arăta de parcă era pe cale să-i rupă capul și să joace fotbal cu el. Toți ochi se întoarseră spre invitata ce nu-și avea locul, Felix se înecă cu fumul și instant puse mâna pe pistol la fel și Cardin, amândoi orientându-l către capul lui Brigitte, mare le fu mirarea când aceasta nici nu se feri.