Hold me 'till the end

XXXIV

Brigitte își privi reflexia în oglindă, atât de albă și de palidă, cearcănele de sub ochii nu o să poată fi acoperite nici cu toată pudra din lume, fața ei nemachiată arătă mai groaznic ca niciodată, și asta doar din cauza lui Matteo. Mai mult ca sigur când Jack o va revedea se va speria pe loc să nu mai spunem nimic de Josephina. Mâine va pleca în Franța, a decis deja, însă sentimentul greu ce-i apăsa sufletul nu putea fi îndepărtat nici cu cele mai raționale argumente. Inima e o fraieră, se îndrăgostește de un bărbat de care n-ar fi trebuit vreodată să se îndrăgostească, și chiar în punctul în care acesta o alungă spunând că nu o mai vrea, ea tot îl iubește nebunește. Ce ironic, de parcă ar fi protagonista unei povești tulburi de iubire. Iubirea e o fraieră, continuă să creadă în niște promisiuni absurde, însă crede în promisiunile lui absurde și așteaptă ca el să vină să-și ceară iertare, să spună că de fapt el este cel care a greșit. Vezi să nu, Matteo niciodată nu ar recunoaște că a greșit, niciodată.

Fata își privi ceasul, ora 22:15, întunericul se lăsase de mult și doar sunetele ușoare, indescifrabile din biroul de la parter se mai auzeau. Bărbatul acela, nici măcar nu știa cum îl cheamă însă simțea ceva ciudat când l-a văzut, ochii lui verzi, aura cel înconjura, era cumva stranie, cumva familiară. L-a văzut oare undeva? Oare el o cunoștea? Puțin probabil, își privi din nou reflexia, oare îți putea fi milă de propria persoană, sau măcar de propria înfățișare? Poate că da sau poate că nu sau cine știe, poate totul era în imaginația ei.

Își îmbrăcă halatul alb peste pijamalele negre și închise ochii ascultând picăturile de ploaie, erau liniștitoare, păreau că oarecum o încurajează să continue cu planul ei. Deschise ochii. Așa e, planul ei, planul de a afla totul în seara aceasta, spera doar că Matteo nu-și va da seama, sau poate că-și va da, până acum mai mult ca sigur băuse din vin, tot ce putea face era să aștepte.

Bătăile inimii se accentuau cu fiecare strop de ploaie, din moment în moment va veni la ea, mai mult ca sigur, și atunci oare va avea curajul să termine totul? Închise ochii încercând să se calmeze când o bubuitură puternică o făcu să paralizeze, nu știa de unde venea sau știa și nu voia să recunoască. Plecă de la oglindă și se poziționă în fața geamului, cu spatele către ușă, furtuna se dezlănțuia. Stropi mari de apă acopereau geamurile iar frunzele pomilor erau luate de vântul puternic de toamnă. Tunetele o făceau să tresară, simțea cum inima ei se făcea din ce în ce mai mică. Dintr-o dată cel pe care îl aștepta dădu buzna în cameră închizând ușa cu putere în urma lui. În primele clipe nu spuseră niciunul nimic iar ea încercă din răsputeri să nu se întoarcă de la geam până ce emoțiile ce o copleșeau nu ar fi dispărut. Dumnezeule, iartă-mă pentru ce am de gând să fac!

-De obicei - începu ea după un moment de liniște - atunci când intri în camera cuiva, mai întâi bați - fără să-și dea seama când, ajunse în spatele și o întoarse cu putere. Făcu contact vizual cu bărbatul din fața ei și aproape nu-l recunoscu, ochii lui negri, mai mereu luminați de către un zâmbet șiret, acum erau umbriți de întuneric, de dezamăgire sau poate mai era ceva acolo, iubire oare? Dacă ar fi fost altă persoană în locul ei s-ar fi topit de frică însă ea trebuia să nu schițeze niciun gest de simpatie, frică nici măcar iubire.

-De ce? - vocea lui groasă aproape că o înspăimântă, mâinile lui îi prinseră umeri cu putere și încet, încet strânsoarea devenea din ce în ce mai puternică, începea să doară - de ce?!

-De ce, ce? Nu înțeleg dacă nu formulezi o propoziție, Matteo. Ce anume am făcut să te fac așa supărat?

-Ce ai făcut? Mă întrebi ce ai făcut? Serios, Brigitte, tu chiar mă întrebi fără măcar să-ți pese? - părea rănit, obosit, extenuat, și simțea cum i se face milă de el, dar trebuia să se comporte așa dacă nu tot efortul ei era în zadar - vorbesc de vin, Brigitte. De ce? - începuse să o strângă mai rău, durea mai tare, însă cu o putere anormală pentru o fată de statura ei reuși să-l dea la o parte.