Hold me 'till the end

Capitolul XIX

Matteo avea o durere insuportabilă de cap ce nu-i dădea pace de dimineață însă nu doar durerea nu-i dădea pace, Brigitte de asemenea nu-i dădea pace, Fata asta i-a sucit mințile, l-a legat de mâini și de picioare și gândul lui zbura constant la ea. Îi era așa de greu să treacă pe lângă ea fără să o salute măcar, ce să mai vorbească de îmbrățișat, abia se abține. A trebuit să păstreze distanța, să se îndepărteze însă în fiecare zi e din ce în ce mai greu, prezența ei e precum un drog pentru sufletul lui infect. A trebuit să-i interzică și accesul în biroul lui, nu putea să o lase să vadă discurile dar mai ales tabloul, nici în ruptul capului tabloul.

Adormea o visa pe ea, se trezea gândul îi zbura la ea, muncea, se antrena, făcea planuri, pleca în misiuni se gândea ca un obsedat la ea, ceea cel înfricoșa până și pe el, era faptul că în mintea lui dementă i se părea normal, asta până ce regândea tot ce gândise până atunci. Fugea ca un copil mic de ea, de frică să nu sară pe ea și să o sărute, era jenat de comportamentul său însă altceva n-avea ce face.

Acum se afla în biroul unuia dintre cazinourile sale, făcând un plan cu Felix pentru a-l extermina pe Nickloas Bellami. Matteo nu mai avea încredere deloc în niciunul dintre cei din organizație, simțea cum fiecare va încerca să-l trădeze, simțea cum fiecare va încerca să-l ucidă, paranoia își făcea loc încet, încet, făcând-ul să ia mult mai multe pastile pe zi, mult mai mult decât era indicat. Astfel era în birou cu Felix care era precum mâna lui dreaptă și Toni mâna lui stângă cum spunea mereu acesta.

Toni era un băiat nu mai mare de 27 de ani, puteai spune că are aceeași vârstă ca Matteo, îl întâlnise acum șase ani într-unul dintre schimburile între clanuri. Anual se organizau banchete sau petreceri în care fiecare clan scotea la vânzare un membru, pentru o sumă incredibil de mare pe cât capacitățile pe care le avea, era un geniu al computerelor, un hecker înnăscut, plus că putea omorî pe oricine fără să clipească.

Spre deosebire de Felix, Toni era mereu elegant, plicticos, mereu cu zâmbetul pe buze, flata prin complimente și obținea orice informație de la oricine. Era înalt, părul negru și ochi căprui cu un zâmbet alb de porțelan, un corp de atlet. Prin politețe te făcea să crezi că ești cel care va câștiga când în fapt puteai pierde din start, era un bun negociator, însă nu se implica în planuri de tortură sau masacre, asta era treaba lui Felix, pentru el era mult prea barbar modul lui de a acționa. Dacă Toni și Felix erau ambele mâini, Cardin reprezenta armele și muniția.

Cardin era o fată de doar 25 de ani, aceeași vârstă ca Brigitte, asta gândea Matteo de fiecare dată când o vedea pe fată, asta de când o cunoscuse pe Brigitte. Matteo o salvase acum șase ani dinte-un bordel din Florența, fusese aruncată de către părinții ei pentru a obține banii pentru a-și răscumpăra firma pierdută în fața clanului Bellami. Nu și-au recuperat firma iar fata fusese damă de companie un an până ce îl întâlnise pe Matteo.

Cunoștea toate tipurile de arme, gloanțe, praf de pușcă, putea să ucidă prin farmec și eleganță dar și prin unghiile ei mari pline de venin, îl ajuta mai mereu pe Toni la strategi. Aceștia trei erau singuri oameni în care Matteo avea deplină încredere ca în propria persoană.

-Deci cum facem, Matteo? Trebuie să ne mișcăm rapid altfel Bellami ne scapă - Felix poziționă pistolul către capul lui Toni care își savura cafeaua în liniște nebăgându-l în seamă - eu zic să-i zburăm un glonț în frunte și terminăm treaba.

-Las-l jos până nu te rănești - vocea lui Cardin îl străfulgeră pe Felix care lăsă pistolul jos.

Cardin era o fată destul de înaltă având 1,67, purta adesea botine înalte și haine ce îi puneau în evidență calitațile feminine, însă băieții se învățaseră cu stilul ei și o iubeau pentru sinceritatea ei dureroasă. Avea un păr lung și roșcat, creț până la talie cu care fermeca orice bărbat pe o rază de trei kilometri.