Hold me 'till the end

CAP XXXV

Brigitte așteptă până ce respirația lui deveni mai grea pentru a fi sigură că este adormit complet. Rămase câteva minute tăcută parcă ezitând, inima îi bătea nebunește în piept, sângele îi năvălea în urechi cu putere, o greață amară îi amețea gura și n-avea nici cea mai mică ideea despre cum va ieși din strânsoarea puternică a lui Matteo. Inspiră și expiră adânc, fiind gata de orice, de parcă ar fi mers la război nu s-ar fi ridicat pur și simplu din pat.

Îi îndepărtă mâna uriașă de pe abdomenul ei, încercă să se ridice în capul oaselor pentru a-l privi. Avea ochii închiși și dormea adânc, umbrele de lumină din încăpere i se așezau pe fața perfect conturată de puteai spune că a căzut direct din portretele lui Lepage. Își trecu ușor mâna prin fața pleoapelor închise ale bărbatului, acestea rămânând nemișcate. Încercă să-l strige de două ori însă fără răspuns iar asta o liniști cu totul, drogul funcționase, era adormit buștean.

Niciodată nu s-ar fi gândit că va face un astfel de lucru nebunesc, însă vremurile disperate cer măsuri disperate, încercă să se aplece peste el pentru a desface colierul nelipsit de la gât, însă spre fasta ei neplăcere deschizătoarea se afla pe partea din spate iar Matteo dormea cu fața spre tavan, adică pe spate. Lucrurile deveneau mai complicate, nu știa cât de puternic este drogul, știa dor că sunt somnifere al căror efect durează până la cinci ore de somn neîntrerupt, însă nu scria nicăieri că persoana va continua să doarmă dacă o miști.

Încercă să își bage mâna ușor pe sub pernă spre gâtul celui care dormea însă exact în acel moment se întoarse cu capul spre ea prinzându-i mâna între gât și pernă.

Minunat Brigitte, atât de minunat, chiar o să câștigi premiul pentru cel mai prost plan pus în practică. La dracu, dacă se trezește cum naiba îi explic că l-am drogat? Oare simte ceva sau doar face un mic pui de somn ca frumoasa adormită?

Își trecu din nou mâna deasupra pleoapelor, nu se mișcară deloc, răsuflă ușurată. Încercă să-și îndepărteze cât de încet și finuț putu mâna, însă un mic geamăt o făcu să rămână stană de piatră, sângele îi îngheță în vene, respirația i se tăie iar ochii se închiseră automat, așteptă. Nu se întâmplă nimic, deschise ochii însă Matteo dormea ca un bebeluș nou născut la maternitate. Își scoase mâna extrem de atent pentru a nu-l trezi apoi se ridică din pat și călcă podeaua care, spre ghinionul ei din acea seară, scârțâii sub greutatea picioarelor.

La dracu cu podeaua ta vintage, Matteo!

Îl privi, încă dormea, se mișcă pe vârfuri până la marginea opusă a patului, încercă să se aplece însă trupul bărbatului era prea departe de ea. Își ridică rochia de noapte până peste genunchi și încercă să se apropie puțin câte puțin de el, salteaua scârțâind sub genunchi fetei. Se înjură în gând și încercă ușor și delicat cu ambele mâini să ajungă la deschizătoare. Pentru unicul ei noroc din acea seară colierul se desfăcu, însă spre nenorocul ei inelul căzu în partea opusă.

Aproape că înjură toți sfinții pe care-i cunoștea de la Noora, se întrebă continuu timp de câteva minute de ce universul era împotriva ei, până și el oare ținea ca secretul lui Matteo să rămână secret? Se mușcă de limbă, se ridică din pat ca o pisică ce și-a ochit prada, ocoli din nou patul și se întinse după inel cu grația unui hoț de buzunare. Când se văzu cu inelul în mână m-ai că mulțumi sfinților pe care-i înjurase, apoi dădu să iasă ușor pe vârfuri de zici că fusese balerină într-o viață anterioară.

Închise ușa dormitorului iar când se văzu în hol putu să expire ușurată măcar pentru moment. Doamne, nu mai simțise atâta adrenalină de când se furișase cu Josephina în club când amândouă erau în liceu. Nu avea timp de pierdut, simțea că în orice moment frumoasa adormită se putea trezi iar ea, vrăjitoarea, va primi un măr în cap. Păși cât putu de încet pe podeaua din hol, avea impresia că în orice moment și aceasta va începe să scârțâie ca apucata, până ce ajunse în dreptul camerei lui Matteo. Apăsă clanța și se strecură precum un șoarece înăuntru.