Hold me 'till the end

Capitolul XX

Brigitte se trezi bine dispusă, cu o stare de fericire lăuntrică, nici chiar ea nu știa de ce însă părea că universul dorea ca astăzi ea să fie fericită. După seara trecută avea de gând să-l ignore total pe Matteo, el nu era persoana pe care și-o imaginase ea, practic crease o iluzie a bărbatului în capul ei iar acum i se dovedea că nu este adevărat, e psiholog ar fi trebuit să-și dea seama mult mai devreme.

Însă nu mai dorea să-și bată capul cu problemele lui, avea de gând să uite seara trecută, s-o îngroape și o dată cu ea și pasiunea ei pentru Matteo. O distrusese psihic faptul că țipase la ea, nici ea nu știa când dar părerea lui devenise extrem de importantă pentru ea, iar acum după acea ceartă avea de gând să-l uite întrutotul. O auzise seara trecută târziu pe Litta vorbind la telefon cu el, nu venise acasă, cel mai probabil poposise ca de obicei la unul dintre cazinourile lui cu obișnuitele lui dame de companie.

Însă nu mai trebuia să o intereseze, deloc, absolut deloc, era absolut peste această pasiune puerilă, de ce ar continua, de ce ar face-o? Ăsta era de fapt Matteo Ferrano, iar dacă ea crezuse chiar și pentru o secundă că e altfel, ei bine s-a înșelat amarnic. Încă o lovitură pentru ea.

Se decise să se îmbrace într-o fustă neagră scurtă, de o palmă peste genunchi, la care asortse un pulovăr cenușiu scurt, ce o făcea să semene cu o școlăriță, dresul negru îl completă cu niște adidași albi, iar părul și-l îndreptă. Azi avea o ședință cu Mia de dimineață și nu avea de gând să întârzie. În scurtul timp cât fusese în casa Ferrano, Mia îi devenise o adevărată prietenă, chiar o surioară mai mică, Brigitte o asocia mai mereu cu un pui de pisică ce este curios din cale-afară, dar care poate însă să scoată ghearele dacă se simte amenințat.

Serile pe care le petrecea cu ea vorbind despre orice erau deosebite, fata avea un mod atât de unic de a privi viața și lucrurile din jurul ei, cu toate că era tânără, și pe alocuri răsfățată, cu toate că era încă o copilă deja trecuse prin mai mult decât ar fi trebuit să treacă o adolescentă de vârsta ei. Brigitte se regăsea de fiecare dată când o privea pe Mia. Coborî la parter unde fu întâmpinată de Litta care pregătea un festin întreg, cel mai probabil pentru Stefano.

Aseară Carlitta spusese că ea și Mia își vor petrece weekendul la Stefano acasă, fusese invitată și Brigitte însă casa lui Stefano era destul de departe și ea încă mai avea planuri cu Eric așa că trebuise să refuze. Cu toate că se afla în casa lui Matteo de mai bine de șase luni, nu-l cunoscuse pe Stefano în persoană până acum, nici măcar o dată.

Însă Mia îi povestise tot ce ar trebui să știe despre el, fata își adora fratele mai mare din toate punctele de vedere și îl descria mereu ca pe un prinț. Se pare că temutul politician nu era deloc atât de temut pe cât se credea, era o persoană extrem de blândă și veselă de altfel. Mereu își făcea griji pentru Matteo și-i acoperea orice urmă pentru a nu răspunde pentru problemele în care se băga el singur, o suna pe Mia în fiecare zi și pe Litta de asemenea însă din păcate nu avea timp să le viziteze. Campania sa era pe cale să înceapă iar asta îi consuma tot mai mult din timp.

Brigitte mai aflase că Stefano este un bucătar foarte bun, nu ca Matteo care nu poate să frigă niciun ou, iarăși își dădu o palmă psihică, nu mai trebuia să se gândească la Matteo, nici să-l compare cu alți oameni, gata trebuia să uite. În fine, Stefano iubea pisicile avea el însuși o pisică regală pe nume Reina și se pare că el nu făcea parte din organizație. Asta aflase fără să vrea de fapt, îl auzise pe Matteo vorbind cu Felix într-o zi despre cum ar fi cel mai bine să nu-l bage pe Stefano în treburile lor ilegale.

Deci Stefano era curat, la inimă și suflet își iubea familia dar mai ales pe Mia și pe Matteo. Brigitte era plăcut impresionată de el, un adevărat gentelman, nu ca bruta de frati-su, trecu pe lângă Litta și o îmbrățișă drăgăstos.