Hold me 'till the end

CAP XXIX

Dimitrie Dantera, un bărbat destul de înalt, cu niște ochi verzi ca smaraldul cu părul negru precum tăciunele și cu barba de aceeași culoare. Nu era mai bătrân decât Matteo, erau chiar de aceeași vârstă, moștenise de la tatăl său afacerea familiei Dantera cam în același timp când Matteo o moștenise pe a lui. Era impunător însă părea glumeț, ura costumele, nici la cele mai importante gale organizate nu-l vedeai îmbrăcat într-unul, rămăsese mereu la hainele de stradă, la cele în care se simțea confortabil, la cele care-l reprezentau. Culori închise, blugi rupți, ținute rock, cercei în urechi și inele de diferite forme și mărimi, le puteai vedea pe toate pe degetele lui.

Piercingul din limbă și cel din sprânceana stângă erau primele amănunte pe care le observai la el. Era îmbrăcat în niște pantaloni negri, surprinzător nu erau rupți, un tricou negru ce avea gravat câteva înjurături în rusă sub care se putea vedea un craniu la care asortase o geacă largă de blugi. Purta ochelari de soare și un zâmbet radiant pe față.

Matteo nu avusese tangență prea mare cu Dimitrie de-a lungul anilor, doar la câteva banchete organizate anual, la care era mereu rezervat și nu comunica prea mult cu nimeni, stătea retras într-un colț al camerei observându-i pe toți, răspundea zâmbitor și politicos dacă îl întrebai ceva, făcea și glume și reușea să te acapareze, însă te privea mereu cu acea sclipire ciudată în ochi pe care mulți nu o observau, o sclipire ce îndemna la moarte.

Intră zâmbitor și cu o degajare ce-ți oferea încredere, asta dacă nu erai Matteo. Îl simțea, avea un plan, venise cu afaceri ceea ce se întâmpla foarte rar. Dimitrie ca și el nu făcea afaceri cu alte organizații, niciodată nu făcuse, îi plăceau mult mai mult cele cu rușii. El pe de altă partea ura rușii și niciodată nu făcuse afaceri cu ei, îi trezeau amintiri dureroase, le ura limba, comportamentul, ura rasa rusă din tot sufletul și evitase de-a lungul anilor orice contact cu ei. Totuși asta îi dădu de gândit lui Matteo, dacă nu face afaceri cu alte clanuri din Italia de ce s-a băgat într-un complot cu Delgado? Întrebare la care va afla răspunsul.

-Ciao, caro Matteo – se așeză pe scaun fără să de mâna, ceea ce știa bine că va fi permis, Matteo ura să dea mâna, încă ura contactul fizic din partea străinilor, toată lumea din celelalte organizații știau asta, nu știau însă motivul, dar cine ar fi avut curajul să-l întrebe – Come stai vecchio amico? – întrebă dându-și ochelari de soare jos.

-Nu trebuie să te forțezi, Dimitrie – Matteo îl privi sarcastic - știu că ți-e greu să vorbești în iatliană – La cât timp petreci cu rușii nici nu mă mir!

-спасибо – zâmbi sincer – chiar îmi e foarte greu, în engleză mi-e mai ușor. Ce mai faci? – zise la fel de zâmbitor.

-Tu ai programat o întâlnire cu mine – privindu-l fix în ochi – nu eu ar trebui să te întreb ce faci?

-Dar știu că ești sincer, așa-i? – râse – bine, n-am de ce să mă ascund în spatele degetului. N-am venit să-ți pierd timpul și nici pe-al meu, e prețios – își scoase pachetul de țigări – pot fuma? – Matteo afirmă tăcut – ști de ce sunt aici, presupun.

-Tu ai cerut să ne întâlnim – își aprinse propria țigară – spune ce ai de spus, nu fi timid.

-Ăsta e singurul lucru pe care l-am încercat și am ajuns în iad – zâmbind – timiditatea, te ucide mio amico, te ucide.

-Sunt total de acord, ști ce altceva te ucide Dimitrie? – îl privi cu interes – un glonț drept între ochi dacă nu-mi spui pentru ce dracu ai venit la mine – Dimitrie începu să râdă amuzat de sinceritatea lui, îi plăcea omul cu care avea o conversație, devenea tot mai interesant.