Hold me 'till the end

Capitolul XVIII

Cunoașteți modalitățile oamenilor de a fugii de probleme, de emoții, de sentimente, într-un cuvânt de ei însuși? Asta încerca să facă Matteo, nu îi reușea la fel de bine precum și-ar fi închipuit însă fugea de Brigitte mai ceva ca diavolul de tămâie, din motive deja foarte bine cunoscute. Își dăduse seama că ar pune-o într-un pericol imens dacă și-ar fi dat frâu liber instinctelor primitive, care se adunau treptat treptat. Ar fi pus și întreaga organizație pe gheață subțire și ar fi dat cu bâta în baltă la tot ce lucrase până atunci, la planurile lui, la siguranța familiei lui, la oamenii ce se aflau în subordinea acestuia, care nu erau puțini. Trebuia să se adune, nu doar pentru el și pentru psiholog, cât și pentru toți cei care depindeau de el, nu era un adolescent în călduri, era un bărbat cu o coroană grea de dus, și egoismul acesta îl va face să piardă tot.

Zilele au trecut foarte repede în casa lui Matteo, după ce au ajuns acesta le-a arătat camerele lui Brigitte și Miei, acestea trebuiau să împartă o baie, însă nu le incomoda cu nimic acest lucru. Brigitte se acomodase foarte ușor cu noua ei cameră care avea un stil vintage, cu un pat cu baldachin împodobit cu pânză aurie, așternuturile erau de asemenea auri, era o cameră spațioasă ce se continua cu un micuț balcon. Avea dulapuri pentru hainele ei, plus rafturi pentru cărți. Plus o măsuță în mijloc sub care era un covor pufos, parchetul era de culoare auriu deschis spre maroniu.

Ședințele cu Mia mergeau din bine în mai bine, acestea se întâlneau dimineața, după prânz și seara pentru a discuta, fie în living, grădină sau balcon, vorbeau și reușiseră încetul cu încetul să formeze o mică legătură, asta era ceea ce vedea Brigitte când o privea pe Mia, fata părea din ce în ce mai deschisă față  de ea, vorbea foarte mult și povestea orice lucru mărunt sau mare, povestea despre facultatea, despre visurile ei, despre băieții frumoși pe care-i vedea la universiatate, încă nimic despre traumă sau despre ce a determinat-o să rămână traumatizată, însă pentru asta avea tot timpul din lume, atâta timp cât Mia zâmbea și era fericită totul era perfect, coșmarurile se diminuaseră, țipetele nu se mai auzeau atât de des și treptat chiar putuse să doarmă din nou cu lumina stinsă, acesta părând un pas minuscul pentru cineva care nu cunoaște laturile unei traume adâncite.

Brigitte era mândră de fată, făcuse progrese mari într-un timp scurt și părea că se îndreaptă cu pași repezi spre normalitate.

Și de Carlitta, Brigitte se apropiase din ce în ce mai mult, chiar devenind un tutore spiritual, îi amintea de Jack în variantă feminină și latină, aceasta îi povestise despre copilăria ei din Madrid, despre frați și surorile ei pe care nu i-a văzut de ani de zile, despre ce visa să devină când era copil, despre Matteo, Stefano și Mia când erau copii, despre boacănele pe care le făcuseră. Despre viața în familia, însă era ceva ce și Mia și Carlitta îi ascundeau, niciuna nu vorbea despre Gina, din câte auzise acesta era numele ei, Carlitta spusese doar că-i fusese ca o soră mai mare și că murise de mult însă mai mult nimeni nu adăugase, decisese să lase subiectul în aer, dat fiind că era un punct sensibil, însă la un moment dat cineva va trebui să vorbească nu doar pentru a-i satisface propria curiozitate ce creștea permanent, ci pentru a o ajuta pe Mia să depășească acea etapă, deoarece era sigură, chiar dacă nimeni nu îi spusese, trauma acesteia avea legătură cu mama lui Matteo. „Detectivul Brigitte Holmes la ordinele tale"

Acela cu siguranță nu va fi Matteo, care de zile bune nu-i mai adresase niciun cuvânt, se îndepărtase cu totul de ea și ținea distanța pe cât posibil. Practic omul fugea de ea, nu se mai angaja în conversații decât cele simple și anoste și necesare „Ce face Mia?", „Unde e Carlitta?", „Îmi poți da sarea?", era destul de evident că nu dorea să aibă nimic dea face cu ea. La început a deranjat-o, apoi a început să se obișnuiască și să nu mai încerce deloc să îi vorbească, încă era atrasă de el însă acum reușea să-și controleze sentimentele și să-l ignore pe cum merita.