ASA TATA, ASA FIU

1

Ei! Ma voi descurca! Trebuie sa ies candva din asta. Ma razbun pe Carmen, indiferent daca imi mai doresc sau nu sa o fac. Eram obligat acum sa ma razbun pe ea. Ma duc la liceu. Termin liceul cu medii cat se poate de mari... apoi plec definitiv din Bucuresti. Plec in Oradea. Acolo, imi voi face planul cum sa ma razbun pe tatal meu, imi voi duce planul la bun final si pe urma, ce-o da Domnul! Important e sa nu ma dau de gol acum. Sa continui sa ma comport la fel ca si pana acum, pana si cu Narcisa... Va trebui sa fac pe prostul si naivul de pana acum...

In acel zori de zi, am simtit cum sufletul meu se inchide... mi se incuie cu lacate grele. In acel zori de zi am simtit cum rautatea pune stapanire pe mine si am stiut ca doar dorinta de razbunare pe tatal meu ma va ghida si imi va deschide lacatul sufletului meu. Nimic altceva. Doar razbunarea pe tatal meu! Indiferent de victimele colaterale care vor cadea in jurul meu. Prima va fi Carmen. Apoi cine stie ce se va intampla in astia noua ani!, pana sa ajung in fata tatalui meu. Stiam acum ca trebuia sa ma astept ca pana si faptul ca Narcisa m-a invatat sa fac sex avea un scop. Simteam asta! Intuitia imi spunea asta. Sufletul meu nu se va deschide decat in momentul cand il voi vedea pe tatal meu ingenuncheat de durere, iar daca pentru asta va trebui sa o ingenunchez pe Carmen, fie! O voi distruge pe Carmen! Si nu voi suferi dupa aceea! Nu ma va mustra constiinta. Asa trebuie sa se intample!

Am adormit greu... Erau prea multe ganduri pentru mintea mea de paisprezece ani. Eram mult prea fraged pentru lumea in care ma aruncasem. Stiam asta! Simteam asta! Ma simteam coplesit de situatie... insa am inteles-o foarte bine. Tiganii s-au folosit de dorinta mea de razbunare... si au folosit-o impotriva mea, fara sa imi dau seama. Dar acum stiu! Si voi face tot ce pot sa ies intreg din asta, cand va fi sa fie...

M-a trezit soneria telefonului. La inceput nu mi-am dat seama ce se aude, dar m-am dezmeticit repede si am pus mana pe receptorul telefonului fix. Aveam un telefon mobil, ultima generatie. Incepuse era telefoanelor mobile... sa nu intelegi gresit... telefoane mobile cu butoane... Nokia, Alcatel, Motorola, Sony, Philips... in anul 2004 abia a inceput lumea sa isi cumpere telefoanele astea... Trebuia sa ai grija cat vorbesti ca sa nu faci cont suplimentar... faceai doar apeluri si trimiteai mesaje limitate... Asta insemnau pe atunci telefoanele mobile... si inca ceva... Erau un lux inca... existau inca telefoanele fixe pentru convorbiri mai lungi. In clasa mea nimeni nu stia ca am telefon mobil. Il foloseam doar pentru a fi anuntat unde sa duc coletele si de la cine sa le iau. In rest, aveam telefonul fix de acasa.

Asadar am ridicat receptorul ca sa raspund:

- Alo!

- Edmond! Te-am trezit?

- Mhm!am mormait eu pe jumatate adormit. – Ce doresti Carmen?

- As fi vrut sa ne intalnim azi...

- Imi pare rau, Carmen! Azi nu pot... Diseara trebuie sa ma intalniesc cu cineva...

- Oh! Ai o prietena? Gemu ea, de-a dreptul.

- Nu! De unde ai scos-o pe asta?

- Pai daca ai spus ca te intalnesti cu cineva...

- Nu e ceea ce crezi tu. E un prieten... si atat! Daca vrei, ne putem intalni maine dupa ce mergem la suplimentare... putem merge la un suc... fac eu cinste...

- Da... da raspunse ea repede. Vreau sa iesim la un suc. Edmond, pot sa iti cer ceva?

- Spune!

- Vrei sa stai langa mine la suplimentare?

- Ce te face sa crezi ca nu as vrea sa stau langa tine?

- Pai... nu stiu...

- Deci asa ramane. Ne vedem maine la scoala si apoi mergem la un suc.